Chiar nu stiu...

L-am tinut de mana si i-am spus vorbe dulci pe care tu nu meriti sa le auzi.L-am lasat sa-mi atinga mana pentru ca tu nu erai vrednic s-o atingi.Am vorbit cu el ore in sir pentru ca el asculta ce aveam de zis.L-am lasat sa-mi spune lucruri pe care stiam ca de la tine tu le voi auzi niciodata.Am crezut tot ce mi-a spus el desi nu am inteles mai nimic.Am vrut si eu linistea pe care alaturi de tine n-o voi avea niciodata,dar eram parca prea obisnuita cu zgomotul.I-am spus ca il iubesc si ca sunt sincera dar si o minciuna ar fi mai adevarata decat vorbele meleAm stat cu el si i-am zambit dar as fi vrut sa sfie altfel.Dar desi nu esti vrednic si nici nu-ti pasa si nu-mi spus cuvinte pe care am eu nevoie sa le aud pe tine te asteptam aseara

Always

When she holds you close, she pulls you near
When she says the words you've been needin' to hear
I wish I was  her cuz that words are mine
To say to you till the end of time

Capitolul 7

     Inca o data i-am facut pe plac mamei mele si am renuntat la ceea ce vroiam eu. Dar stiam in viata mea asa functionau lucrurile si asa vor functiona si mai departe. Nimeni niciodata nu m-a intrebat daca vreau ceva sau daca imi displace ceva. Poate ca mama are totusi dreptate de aceasta data: nici macar nu-l cunosc pe barbatul acesta si din pacate sau poate din fericire nu-l voi cunoaste vreodata. Cine stie poate chiar voi fi fericita alaturi de Cal si viata mea va fi perfecta. Voi avea copii, care la randul lor vor avea alti copii si asa mai departe. Cand voi fi batrana vor avea grija de mine si-mi vor trimite scrisori din vacante.

     Eram cufundata in gandurile mele si nici macar n-am auzit pasii care se apropiau tot mai mult de mine.

-Rose!

M-am intors sa vad cine ma striga si cu uimire am vazut ca era Jack.Nu eram in stare sa-l privesc in ochi, dar nici nu puteam sa plec.

-Ce este?am spus eu cat de rece am putut

-Pai…vroiam doar sa…-era clar ca nu se astepta la o reactie ca aceasta.Vroiam doar sa te invite la o plimbare.

-Domnul Dawson, sunt chiar ocupta si nu se cuvine ca o femeie logodita sa se plimbe cu un barbat pe care abia il cunoaste.

-Dar…cu putin timp in urma erai de alta parere.

-Am vrut doar sa va rasplatesc pentru ce a-ti facut..nimic altceva

-Rose, iti spun asa pentru ca nu am de gand sa-ti  spun domnisoara deWitt…vezi nici macar nu-mi amintesc restul, nu cred nimic din ce spui. Nu e natural. Ai venit sa ma cauti, pe mine un pasager de la clasa a 3-a pe care atunci chiar nu l-ai cunoscut deloc . Dar voi astepta sa-ti schimbi parerea si sper c-o vei face. Pentru prima data in viata ta vei face ce vrei tu. Si ma vei cauta, pentru ca ai mai facut-o odata. Si te voi astepta , pentru ca la randul meu am mai facut-o odata.

-Trebuie sa plec., am spus eu, incercand sa-mi stapanesc lacrimile.

-Rose, sti unde trebuie sa mergi pentru a ma gasi.

 M-am intors in camera si am inceput sa plang. Nu stiam de ce. Putea fi din cauza faptului ca ma cunoastea atat de bine , sau poate era.. acel lucru care imi spunea ca avea dreptate in tot ce spunea.O sa ma intorc.

     Asa am si facut. Peste nici doua ore m-am dus sa-l caut. Eera viata mea, aveam dreptul sa aleg. Si am ales sa ma duc la el.

   Se uita la ocean, la fel ca prima data cand l-am vazut.De data aceasta insa parea mult mai trist si cufundat in ganduri.

-Stiam ca o sa ajungi, imi spuse el, fara sa intoarca macar capul

-De unde ai stiut ca sunt eu?

-N-o sa sune prea frumos, dar nimeni de la clasa a 3-a nu se parfumeaza.

-Aaa..

-Si in afara de asta, am spus tuturor ca vreau sa fiu singur, deci numai tu puteai fi.

-Jack, imi pare rau. Am gresit, dar am venit sa-mi repar greseala. Vreau sa sti

-Tac, imi spuse el intocandu-se in sfarsit. Nu e nevoie sa-mi spui nimic. Ti-am spus ca o sa te astept si ti-am spus si ca tu sigur ma vei cauta. In ambele cazuri am avut dreptate. Te-am asteptat, tu ai venit si asa este tot ce conteaza. Acum hai cu mine.

-Unde?

-Domnul Andrews  a spus ca Titanicul e biletul nostru spre paradis. Iti voi arata ceva asemanator .

Capitolul 6

-Deci, doamna Dawson dumeavoastra insinuati ca a existat un barbat pe nume Jack Dawson pe Titanic?

-Dumneavostra domnule Ballard insinuati ca mint?

-Cred ca m-ati inteles gresit doamna. V-am pus aceasta intrebare pentru ca nu s-au gasit niciun fel de documente care sa contina acest nume.

-Era un pasager de la clasa a 3-a, deci cum ar fi putut sa fie? Acum lasati-ma sa-mi continui povestea, va asigur ca este una interesanta pentru voi. Sa nu uitam motivul pentru care m-ati adus aici. Vreti sa stiti unde se afla ‘Inima oceanului’. Trebuie sa mentionez ca sunt o femeie batrana si ca memoria ma lasa uneori..mai ales daca sunt intrerupta ca acum. Fiti siguri ca nu vreti sa  se intample asa ceva. Ziua de 14 aprilie era una foarte importanta pentru diamantul pe care-l cauta-ti.

-In regula doamna, continuati

    Cum spuneam ziua de 14 aprilie a fost una importanta pentru Inima oceanului si decisiva pentru Titanic. Cal nu vorbea cu mine mai deloc si mama imi arunca priviri gen ‘cum ai putut’. Ma simteam cu toate acestea foarte bine. Chiar ma bucuram ca sunt suparati pe mine, cel putin in felul acesta nu eram obligata sa le ascult ideile proprii despre viata perfecta. Desigur nu stiam ca acest lucru avea sa se schimbe curand. Luam masa de pranz, cand la un moment dat am varsat ceai pe rochie si m-am dus imediat s-o schimb. Mama care vroia sa pastreze aparentele s-a ridicat de la masa si m-a urmat in camera pentru a ma ajuta sa ma schimb.

   Era numai zambete, dar cand am ajuns in odaia mea s-a incruntat si fara niciun cuvant a inceput sa caute printre rochii. Era clar ca era furioasa.

  Cand a ales in sfarsit o rochie a deschis pentru prima data gura, dar desigur ca de fiecare data nimic frumos nu a iesit din ea.

-Sunt dezamagita de tine, nu  credeam ca esti in stare sa-mi faci asa ceva, imi spuse ea.

Nu i-am raspuns, m-am multumit cu o mutra pe care desigur ea nu a observat. Dar tacerea mea nu a linistit-o, chiar din contra.

-Rose, raspunde-mi cand vorbesc cu tine.

-Mama nu mi-ai pus nici o intrebare. Si in afara de asta chiar nu inteleg ce am facut.

-Sti pentru ce ne-am imbarcat pe vasul acesta? Nu cred ca sti, ei bine eu da. Asa cum fiecare pasager de pe acest vas sunt si eu in cautarea unei vieti mai bune. Lucrurile nu stau asa cum vrei tu, Rose. Imediat ce ajungem la New York, o sa uiti tot ce s-a intamplat intre tine si …omul acela, o sa-i spui lui Cal in fiecare zi cat de multi l iubesti si toate lumea o sa fie fericita. Prima parte o poti incepe chiar acum. Jura-mi ca nu vei mai vorbi niciodata cu acest barbat. Rose, jura-mi. Am ramas falite, tot ce avem este acest nume si generozitatea lui Cal. Nu fi atat de egoista, gandeste-te la mine. O sa ajung in strada, Rose

Nu am mai spus nimic, dar cred ca pentru prima data in acea calatorie m-am simtit vinovata. Poate pana la urma il iubeam pe Cal, dar nu reuseam sa-mi exprim dragostea. De un lucru eram sigura:nu voi mai vorbi cu Jack niciodata.

-Rose, niciodata!

-Am inteles.., am spus eu aproape in soapta.

-Hai sa ne intoarcem la masa si sa ne prefacem ca totul este  perfect.

Atlanticul lacrimilor

Pentru ca scriu aceasta carte despre Titanic m-am gandit ca ar fi de datoria mea sa nu las ziua de 14 aprilie sa treaca neobservata prin calendarul blogului Life is worth it.In 1912 aceasta zi de 14 aprilie era ziua in care Titanicul a vazut pentru ultima data lumina soarelui. Titanicul a luat cu el in adancuri sute de suflete, o gramada de bijuterii si sansa fiecarui pasager, bogat sau sarac la o viata noua, dar cand cele 46.000 de tone au tulburat apele Atlanticului in drumul lor spre abis au scos la iveala eroi adevarati printre care se numara :
                                                                             Capitanul Edward John Smith care a ramas la bord pana la sfarsit                                                                    John Jacob Astor,milionarul care a renuntat la locul sau din barca de salvare                                                         Benjamin Guggenheim care la fel a refuzat vesta si'era pregatit sa se scufunde ca un adevat domn'                        Isidor Straus si sotia sa care au ramas pe vas imbratisati pana la final                                                                   Thomas Andrews arhitectul translanticului care se scufunda cu Titanicl sau  si ii pare rau ca nu  a constuit un vas puternic.
Acestia si multi altii carora numele le-a ramas anonim.Desigur au iesit la iveala si lasi printre care se numara desigur Bruce Ismay detinatorul liniei maritime White Star,care ii cere capitanului sa navigheze imprudent pentru a ajunge mai repede la NY si sa-si mentine vasul si numele pe prima pagina a ziarelor.Se afla printre primi care au parasit nava si a fost aratat toata viata cu degetul pentru lasitate.Deci intr-un fel sau altul  dorinta i-a fost  implinita.Avea stirile asigurate.
Supravietuitorii au fost supusi la o gramada de interviuri iar unele fraze au devenit celebre.In 1953 cand a fost filmat primul film despre Titanic,Anna Turja o supravietuitoare care nu avea idee ce inseamna un film a spus:Daca erau destul de aproape sa filmeze, de ce nu ne-au ajutat?Daniel Marvin o femeie aflata cu sotul sau       in luna de miere a marturisit:Mi-a spus ca eu merg si el ramane.M-a sarutat si asta a fost ultima data cand l-am vazut
Titanicul face parte din istorie la fel cum face parte si Statuia libertatii sau World Trade Center, dar supravietuitorii de pe vas cu marturisirile lor au scris istoria.

So true....

Deci, in primul rand vreau sa-mi cer scuze ca nu am mi scris niciun capitol, pur si smlu n-am avut timp.Si nici acum nu am dar totusi am gasit o portita.N-am scris nici macar un cuvant in legatura cu cartea, dar nu m-am putut abtine sa nu postez niste randuri extraordinare   I free myself from hatred through forgiveness and love. I understand that suffering, when it cannot be avoided, is here to help me on my way to glory. I understand that everything is connected, that all roads meet, and that all rivers flow into the same sea.Paulo Coelho

Capitolul 5

Capitolul 5

Jack nu parea deloc intimidat de luxul din sala de bal si de privirile curioase ale pasagerilor. Avea ochi numai pentru mine, ceea ce trebuie sa recunosc imi placea.

-Pe aici, domnule Dawson, ii spuse Cal fara chef.

L-a asezat la masa noastra, dar dupa cum ma asteptam nu langa mine. Statea intre doamna  Loxley si Thomas Andrews. Prima data cand i-am vazut fata lui Jack incruntandu-se a fost cand a observat toate acele furculite si pahare. Molly Brown parea ca-l simpatizeaza pe Jack asa ca ii soptea ce furculita trebuie sa foloseasca pentru mancarea respectiva.

-Deci, domnule Dawson, se auzi deodata vocea mamei, va multumesc ca i-ati salvat viata fiicei mele, dar cum de va aflati in partea aceasta a vasului? Nu erati multumit de conditiile de la clasa a 3-a?

-Ba da, doamna, dar asemenea fiicei dumneavostra si mie imi place sa ma plimb si spre bucuria mea, Titanicul e gigantic asa ca am pe unde. Felicitarile mele domnului Andrews pentru asta.

-Multumesc Jack si fara falsa modestie vad ca munca mea a dat roade. Vasul acesta este o adevarata fortereata. Luxul, fierul si forta sunt biletul nostru catre paradis.

-Credeam ca mergem spre New York, am spus eu pe un ton usor ironic, de data aceasta avand grija sa nu fie observat.

-Da, banuiesc ca New Yorkul face parte din paradis a raspuns domnul Andrews.

-De cate barci de salvare dispune Titanicul, a intrebat Jack.

-20, raspunse relaxat domnul Andrews. Trebuia sa fie 32, dar dupa parerea mea ar fi umbrit frumusetea vasului. Desigur, nici una din cele 20 nu va fi folosita vreodata.

-Nu va fi posibil?, am intrebat eu de data aceasta chiar fiind curioasa.

-Nu va fi necesar Rose, cum am mai spus, ti-am construit un vas puternic si sigur. N-ai niciun motiv sa-ti fie frica.

-Dar eu am?, a intrebat Jack la un moment dat.

-Este un vas sigur.

-Este un vas din fier, ca oricare altul, spuse Jack incruntandu-se.

-Domnule Dawson, de cati ani lucrati ca architect?

-Nu lucrez in domeniu.

-Ei bine, eu de multi, foarte multi. Stiu ce inseamna sigur si ce inseamna poate.

-Ma rog la Dumnezeu pentru binele meu si al tuturor ca intr-adevar sa stiti raspunse Jack.

Cu toate ca cei doi avesesera acel conflict ,Thomas Andrews parea sa-l simpatizeze pe Jack.

 Seara a decurs intr-un mod foarte placut. Eram fericita, fericita ca eram in compania unui strain. Ciudat, nu? Jack si-a petrecut-o inconjurat de  privirile pasagerilor curiosi, dar si de cei mai putin ingamfati si aroganti care chiar l-au invitat la masa lor. Numai eu nu avusesem ocazia de a vorbi cu el, cu toate ca nu stiam ce i-as putea spune.

Rose, te rog, imi sopti Cal, revino-ti si hai sa dansam. Oamenii vor incepe sa barfeasca si nu vreau asta. Crede-ma Rose: nici tu nu vrei asta.

Nu aveam de ales asa ca am dansat cu el. Nu puteam sa nu observ privirea geloasa a lui Jack din celalalt capat al salii.

-I-ti sta minunat rochia, Rose. Doar o ai de la mine.

-Multumesc, i-am raspuns eu sec.

Cal a observat si el privirea lui Jack si brusc m-a tras de maneca si am iesit afara.

-Balul acesta a luat sfarsit pentru noi doi, imi spuse el furios. Mergem sa ne culcam.

-Cal, mi-a salvat viata. Normal ca ii sunt recunoscatoare.

-Ii poti fi recunoscatoare si in alfel decat  acela de a te uita la el continuu.

-Esti patetic.

     Cand  am ajuns in camera m-am simtit oarecum usurata. Jack a ramas in compania unor oameni de treaba si  numai atunci am inceput sa realizez cat de bine e sa fi in viata. Nu as fi rezolvat prea multe lucruri daca m-as fi inecat. Cal ar ramane tot un ingamfat, iar mama ar gasi alte mijloace si mai murdare de a face rost de bani. Nu as fi rezolvat deci mai nimic, dar sigur as pierde multe.Nu as mai simti acest sentiment placut cand ma gandesc la Jack. Nu pot spune cum se numeste acest sentiment, dar pot sa spun ca este opusul a ceea ce am simtit cand m-am gandit la Cal. Nu am avut idée ce gandeste Jack. Poate se intrebat unde am plecat sau si mai rau daca m-am aruncat in ocean. Da, aproape am uitat de asta. Poate ma considera ridicola. Oricum nu mai conta. Presimteam ca o sa mai aud de el foarte curand.

  

Rasfoieste cartea!

Ca o introducere, vreau sa va spun dragii mei, ca m-am apucat sa scriu o carte. Dupa cum stiti imi place filmul Titanic asa ca m-am decis sa pun pe foaie un film de succes, cu mici schimbari desigur.Aici aveti primele doua capitole: 

Titanic

     

Prefata

         -Poate nu voi intelege niciodata rostul acelei nopti,desi sunt sigura ca exista unul. Spuneau ca este un vas imposibil de scufundat. Si nu stiu daca aveau dreptate. Tot ce stiu este ca acum se afla sub cele mai reci valuri ale Atlanticului.

       -Doamna Dawson, sunteti dispusa sa ne spuneti toata povestea?

       N-am vorbit niciodata despre asta, nimanui. Banuiec ca trecutul, prezentul si viitorul meu au ramas pe vas

                                                                 Capitolul 1

          Aprilie 10, 1912 Southampton.Trebuia sa fie o zi mare pentru mine. Eram alaturi de mama mea si de logodnicul meu , Caledon Hockley sau cum ii spuneam noi ‘Cal’. Radiam de fericire, sau cel putin asta au crezut ceilalti. Pentru mama, insa era perfect asa. Oamenii s-au uitat la mine, la expresia mea luminoasa si la zambetul de pe buze. Pe cine interesa ca in interiorul meu strigam din toti plamanii? Trebuia sa fie o zi mare pentru mine, dar era ca oricare alta. Singura diferenta este ca acum aveam tot timpul la dispozitie o metoda de sinucidere:oceanul. Atlanticul care avea sa ma poarte spre un nou continent , dar alaturi de aceleasi oameni.

       In sfarsit. Vedeam vasul despre care cu totii vorbeau cu atata incantare si ingamfare. Era urias, ceea ce sugera pana si numele sau. Fierul acela chiar dadea impresia de invincibil. Se pare ca White Star line si-au facut foarte bine datoria.

      -Rose, grabeste-te!,se auzi vocea mamei.

        Peste cateva minute, Titanicul avea sa inceapa prima sa calatorie.Oamenii erau entuziasmati, ziaristii se inghesuiau ,iar pasagerii faceau cu mana rudelor, prietenilor sau celor mai putin norocosi care nu au reusit sa atinga puntea gigantului.

      Am pornit parca fara sa-mi dau seama,Ne-au condus in cabinele noastre care se umpleau cu fiecare secunda. Mama avea prostul obicei de a lua cu ea 10 cufere numai cu bijuterii si rochii. Peste tot unde te uitai vedeai numai lux. Tablouri scumpe, oglinzi uriase…Pasagerii de la clasa intai, si spre ‘bucuria mea’ acolo ma aflam si eu aveau la dispozitie o sala de sport, bai turcesti, un bazin de inot si o cafenea cu veranda.

      -Rose, eu si cu Cal mergem sa ne asiguram ca au adus totul. De ce nu mergi sa faci o plimbare

     -E o idée buna, mama. Ba nu era deloc, dar totusi parca eram mai incantata de ideea de a ma plimba pe punte decat aceea de a sta inchisa in cabina.

       Soarele stralucea, era o zi calda pentru aprilie.Puntea vasului era perfect lustruita si parca pre lunga si ingusta. Sigur m-as pierde aici. Nu vedeam insa nimic rau in asta, eram déjà destul de pierduta alaturi de mama mea care nu vedea in mine nimic altceva decat o potentiala sursa de bani. Acesta era si motivul logodnei mele cu Cal. Toti stiau asta, inclusiv el, dar nu parea sa-l deranjeze.

         Cal provenea dintr-o familie bogata, tatal sau a detinut un lant intreg de magazine  care bineinteles, i-au revenit lui plus cateva hectare bune de pamant. Sa nu mai mentionez  ca cei din familia Hockley sunt jucatori buni si trisori si mai buni, deci un sfert din banii lor provin din inselatorii la jocurile de noroc.

Capitolul 2

       Plimbarea a durat mai mult decat am planuit si cu siguranta mai mult decat a planuit mama .

        -Cina e la 7 Rose,te implor incearca sa nu intarzii.

        -Da, mama ne vedem acolo.Ce norocoasa sunt

  Lucrurile au decurs exact asa cum ma asteptam .  Masa era plina de bunatati aduse din Turcia, India sau Franta. Era  totul foarte elegant. Muzicienii cantau la vioara si pasagerii erau toti incantati de conditiile foarte bune.

         M-am asezat evident intre Cal si mama care déjà incepuse o discutie cu prietenele sale a carei subiectul era evident Molly Brown, care dupa parerea mamei mele nu se comporta ca o doamna din inalta societate. Nu vorbeste elegant si nu mananca cu furculita potrivita. Pierde timp cu oameni de nimic si socializeaza cu pasagerii de la clasa a 3-a.

           Intr-un final s-a asezat la masa noastra unul dintre cei mai importanti pasageri: Thomas Andrews, arhitectul vasului. La prima vedere nu parea diferit de mama si Cal. Era imbracat cu un costum negru si tinea un pahar cu sampanie in mana. Parul ii era carunt si cateva riduri si-au facut aparitie pe fata. Era cam de aceasi inaltime cu Cal , poate cu cativa centimetrii mai inalt. Cal ii facuse loc si lui Bruce Ismay directorul Star Line.

        Peste nici 5 minute, subiectul Titanicului era discutat pentru  a mia oara.

        -De ce Titanic? A intrebat la un moment dat Molly Brown?

 Dupa o scurta ezitare Bruce Ismay a decis sa-I raspunda la intrebare.

         -A fost idea mea. Am vrut ca numele sa sugereze marimea vasului, iar in opinia mea,marimea inseamna 3 lucruri: lux, stabilitate, dar mai presus de toate, forta.

           -Cum a-ti aflat forta exacta?, am intrebat eu cu o usoara ironie in glas si din pacate pentru mine ,expresia fetei domnului Ismay , a aratat ca ironia mea si-a facut efectul.

         -Nu-ti face griji Rose , Titanicul este un loc mai sigur decat bratele unei mame care i-si tine bebelusul.

        -Este doar fier, domnule Ismay.

-Rose,se auzii deodata vocea mamei, conversatia asta a ajuns prea departe.

Insa domnul Ismay vroia cu orice prêt sa ma convinga ca Titanicul sau este invincibil.

     -Nu subestima titanul, Rose. Odata ce acesta intra in combinative cu fierul este de neoprit. Dumnezeu insusi nu ar putea face ceva in privinta acestului lucru. Apropo Cal, viata alaturi de fata asta ar putea fi un adevarat chin pentru tine. Va pune la indoiala fiecare cuvant al tau.

  -Nu va faceti griji domnule Ismay, a raspuns Cal cu sarcasm, si vizibil afectat de vorbele care i-au fost adresate, voi sti cum sa ma descurc.

 -Foarte bine atunci, eu ma retrag a fost o zi grea pentru mine.Noapte buna.

-Rose,spuse mama, sper ca esti multumita de situatia asta neplacuta.

-Mama, eu doar am pus o intrebare.

-Era una extrem de nepotrivita,
’la fel ca viata asta’ am adugat eu in gand.

99% dar 100% niciodata

Inseamna pentru mine un vis,un mister,o realitate.El este fluviul care trece prin viata mea.Este un  barbat,este un copil.Este valul oceanului,este adevarul meu,este minciuna mea,e casa mea.Este cartea pe care am citit-o si pe care inca o citesc.Reprezinta inspiratia,frica,dragostea,ura,prietenia,dusmania.Este soarele diminetii si racoarea noptii.Reprezinta paradisul,este o parte din iad,rece ca iarna si fierbinte ca vara.Este intruchiparea a tot ce exista intre cer si pamant.Un singur lucru,el nu va fi niciodata.Nu conteaza de cate ori ii voi atinge buzele si simtii caldura mainilor.El niciodata nu va fi al meu

Pur si simplu!

Dupa cum vedeti acum scriu despre filme.Iar azi vom vorbi despre filmul If only desre care probabil a-ti auzit sau poate si vizionat.Este vorba despre un barbat care pune jobul sau pe primul loc.Intr-o noapte viseaza ca iubita sa moare intr-un accident de masina,iar a doua zi lucrurile se petrec exact ca in acel vis.El trebuie acum sa demonstreze ca o iubeste protejand-o toata ziua de un taxi si de soferul ciudat.Nu poate lupta cu destinul la nesfarsit si trebuie sa se urce in acel taxi impreuna cu ea.Finalul este unul neasteptat:moare el.Principala idee a acestui film este aceea ca trebuie sa apreciem ce avem pana nu este prea tarziu..Dupa parerea mea acest caz nu ar trebui sa fie numit film si nici film inspirat din caz real,pentru ca nu este asa ceva.Este un cuvant bana numit viata.Poate ca a-ti vazut filmul si poate vi s-a spus si voua 'mi-as da viata pentru tine'.Insa nu aceasta este dovada dragostei.Crezi ca personajul Ian a vrut sa-si dovedeasca dragostea pierzandu-si viata pentru Samantha?Nu,el si-a dovedit dragostea incercand s-o salveze pe a ei.Probabil de multe ori va ganditi ca nu stiti cum sa faceti fericita 'persoana speciala'.Pur si simplu iubiti-o,va fi mai mult decat suficient.La un moment dat,Ian ii spune Samanthei cat de mult o adora,iar ea printre lacrimi ii raspunde ca ea nu cauta sa fie adorata,vrea dora sa fie iubita.

Add caption

In concluzie:Nu mai cautati 10.000 de moduri de a-i arata persoanei dragi cat este de importanta.Pur si simplu iubiti-o.Pana la urma,nu este important ca celalalt sa stie cat de mult il iubesti.Uneori e suficient daca sti tu

What a life!

I will travel all around the world

and treat every city,

like it was covered by gold.

Ad I will grow taller than I'm

suppose to be,

just to touch the head of Statue of Liberty.

I'm going to smile to every president I meet

because my mother taught me:

That's the key!

'Mr Obama how do you do?

I've traveled the whole globe 

just to see you.'

'RIP Mr Kennedy

USA will hold you always

in their memory.'

I hear president whispering in my ear:

'you're the queen in New York.'

And I will walk and run and never stop...

cry and smile and won't give up!

and the reward for my hard work

will be Obama's words:

'You,my dear,you own New York'!

Just do it!

Probabil a-ti auzit de cartea 'La raul Piedra am sezut si am plans' de Paulo Coelho.Cartea vorbeste despre dragoste si despre frica oamenilor de a-si  exprima sentimentele.Dragostea este cea mai puternica forta din univers.Dar ce se intampla cand timiditatea si teama de a fi respins impiedica aceasta lumina sa straluceasca mai tare decat soarele,sa fie mai puternica decat titanul?Niciodata nu lasati lucruri atat de josnice ca frica sa va impiedice sa-i aratati celuilalt cat de mult inseamna pentru voi.Niciodata nu-l lasati sa plece cu speranta ca se va intoarce,fiindca nu stii cand va cadea cortina.Poate azi il vezi,maine nu,dar il vezi poimaine iar acesta este un caz fericit.Poate nu-l vezi azi ,nici maine si nici poimaine dar il vezi luna viitoare-un caz mai putin fericit,poate nu-l vezi azi si nu-l mai vezi niciodata-caz inchis.Dragostea se hraneste singura,singura ta responsabilitate este s-o traiesti cat mai intens.Gandeste-te ,s-ar putea ca maine sa se urce intr-un taxi si sa plece pentru totdeauna.Daca ii spui ce simti  sau ii arati ce simti ,iar el/ea nu-ti va impartasii dragostea vei regreta fapta ta,dar iti vei revenii.In schimb,daca il lasi sa plece ,el nu va sti niciodata ce simti,si vei regreta toata viata.Nu poti intelege dragostea,nu o poti controla nu poti comunica cu ea,dar o poti simtii.O simti cand il intalnesti pe celalalt.Dar nu pe strada,nu in parc ci in inima ta.Fiindca dragostea vine din interior.Ganditi-va la Adolf Hitler.Acesta este un om care nu a cunoscut dragostea adevarata niciodata.Ura fata de evrei era singurul lucru care-l tinea in picioare.Acesta nu era un om fericit.Oamenii il respectau,dar nu din iubire ci din frica.Frica este piedica nr unu care-l impiedica pe om sa-si traiasca legenda personala.Riscul in dragoste,este asemea unei sinucideri.Daca ai avea de ales,de pe care dintr aceste dou a-i sari?Acoperisul unei cladiri banale de 20 m sau de pe Turnul Eiffel.Eu zic ca de pe Eiffel.Pentru ca in ambele cazuri mori,dar poti alege sa cazi de la inaltime.Asa ca spune-i ce simti,daca te refuza cazi de la mare inaltime.
Cititi cartea,si face-ti in asa fel incat plansul lui Pilar la raul Piedra sa nu fie zadarnic

Discursul regelui este discursul nostru!

Voi profita de putinul timp pe care il am(timp liber)fiindca dupa cum a-ti observat nu prea mai scriu pe blog,si nu pentru ca nu as vrea,dar am fost si inca sunt extrem de ocupata ,cu invatatul desigur-particip la o olimpiada.As vrea sa vorbesc despre un film de care cu siguranta a-ti auzit-Discursul regelui.(ma uit la o gramada de filme britanice,pentru ca vreau sa studiez acolo si vreau sa prind accentul cat mai bine,si limba desigur).O sa va prezint pe scurt rezumatul,desi nu despre asa vreau sa vorbim.Este vorba,despre tatal actualei regine a Angliei,care are dificultati de vorbire,sa balbaie si nu poate articula cuvintele.Apeleaza la un logoped mai ciudat de fel si intre cei doi se leaga o prietenie stransa(mai mult sau mai putin).Pana la finalul filmului cand acesta trebuie sa sustina primul sau discurs pe timp de razboi vorbeste mult mai bine.Acesta este un caz real,iar cei doi au ramas prieteni pe tot parcurul vietii lor.Logopedul a fost prezent la fiecare discurs al regelui.
   Dar sa trecem la lucrurile importante.De ce am ales acest film?Pentru a va demonstra si pentru a-mi demonstra mie,ca ambitia te ajuta in toate.Fie ca esti rege sau un om de rand ai temerile tale?Pe acest om in afara de ambitie ,l-a ajutat sa-si rezolve probleme omul potrivit.Pentru ca uneori omul potrivit e tot ce ai nevoie.Se spune ca in viata nu conteaza ce ai,ci pe cine ai.Bertie,(cum il numea logopedul)se balabaia mult mai grav in fata familiei,decat in fata acestui om de rand.Probabil ca va-ti dat si voi seama ca aceasi teama,aceasi frica,are dimensiuni  diferite in fata personalor diferite.Este mult mai usor sa vorbesti cu un om,care nu-ti va spune 'ti-am spus eu' decat cu unul care profita de fiecare ocazie s-o faca.

    Ce sa-r fi ales de regele George al VI-lea daca nu si-ar fi rezolvat problema cu balbaitul?Praful.Asa ca nu va mai concentrati pe lucrurile care vi se par mari,uriase fiindca daca va uitati mai atent nu sunt deloc importante.Ganditi-va,omul acesta putea creea un guvern,putea declara razboi,putea declara pace,putea sa faca ce vrea,dar nu putea vorbi

Rutina te condamna

Oricat de departe as ajunge,oricat de multe eforturi as face,nu sunt multumita indeajuns pentru a putea spune ca ma opresc,ca am dobandit ceea ce am vrut.Pentru ca este prezenta in mine tot timpul o voce care-mi sopteste ca dincolo de aceasta ceata care se numeste'destinatia finala' se afla un orizont total diferit si care inca miroase a nou.Si imi doresc ca trec de aceasta ceata,si chiar o fac dar ma satur si vreau sa merg si mai departe.Si mi-e frica de faptul ca intr-o zi voi ajunge intr-un punct mort,si mi-e frica de aceste puncte moarte.Imi place sa visez,imi realizez visele,dar nu ma pot bucura de ele.Totul se schimba,sau eu sunt cea care se afla intr-o continua schimbare?Lucrurile sunt dificile,sau eu le fac sa fie asa?Uneori am senzatia ca greutatile prin care trec sunt niste probleme de matematica cu numere uriase dar care se inmultesc cu 0 la sfarsit.De fiecare data cand ma uit in oglinda,ma gandesc ce am sa vad peste 20 de zile.Nu vreau sa imbatranesc.De fiecare data cand ies din casa mi-e frica sa nu vad ceva ce m-ar putea distruge psihic,de fiecare data cand ma culc,am in minte acelasi gand:ziua de maine o sa fie la fel,si cea de poimaine.Nu-mi place sa ma uit in calendar,si sa realizez ca a mai trecut o zi in care n-am realizat nimic.Erau vremuri in care fiecare zi era altfel,fericita,trista,seaca,sau plina de evenimente,acum  tot ce se intampla este legat  de calendarul acela de pe perete,din telefon sau din inima mea.Este legat cu lanturile rutinei.Mi-e frica de multe lucruri,dar cel mai mult imi este frica sa nu pierd.Mai ales ca sunt intr-o lupta in care nici macar nu stiu daca vreau sa castig.

UK is not just a dream

De ce nu ne putem trai visele>Sau mai bine zis,de ce nu le putem realiza?Ei bine,pentru ca ni se parea prea greu,prea imposibil.Eu vreau sa studiez in Anglia,si mai apoi sa-mi fac o viata acolo(Londra), si unii imi spun,ce unii mai toata lumea ca este imposobil,prea greu ,prea scump.Insa daca banii sunt o problema,atunci pot spune ca nici macar nu exista o problema reala,pentru ca exista o multime de  moduri de a obtine bani,munca in campus,intr-un fast food sau local si asa mai departe.Aceasta este o postare mai speciala deoarece chiar vreau sa va impartasesc si voua celor care vreti sa aplicati la o facultate respectabila.Bineinteles si in Romania sunt cateva,dar eu ma adresez celor care vor sa studieze in Marea Britanie,m-am informat  de la o gramada de oameni din diferite parti ale Regatului Unit,si multi dintre ei mi-au spus ca University of Manchester e foarte buna dar si Leeds.Inscrierile se fac prin UCAS iar conditiile(entry requirement)nu sunt chiar atat de groaznice pentru studentii din strainatate.Limba engleza este baza,bacalaureatul+un eseu in care scrii de ce vrei sa aplici la universitatea respectiva.Eu vreau sa studiez jurnalismul,si iar incepem...nu e bine platit,nu e destul de interesant.Pentru mine e.Si in plus daca ne intoarcem la problema banilor,guvernul britanic acorda studentilor bani lunar,pe care insa va trebui sa le dai inapoi,treptat.
PS:pe internet gasiti teste gen TOEFL(care sunt desigur obligatorii,pentru studentii din Romania sau din alte tari)

De-ar fi sa beau un pahar de sampanie

...M-as gandi la unele persoane care au schimbat lumea.M-as gandi la Marilyn Monroe,care cu buzele ei senzuale,cu vocea ei de papusica a reusit sa-l cucereasca pana si pe presedintele SUA.M-ag gandi la Paulo Coelho care a influentat gandirile a mii de oameni de pe planeta cu cartea Alchimistul.M-as gandi la printesa Diana,ai carei bunatate si generozitate i-au adus titlul de Printesa a inimilor.M-as gandi la Shakespeare,la vocabularul si la dragostea care o gasim in fiecare cuvant din Romeo si Julieta,m-as gandi la regina Elisabeta a II,care cu inteligenta sa si curajul de femeie a reusit sa dobandeasca respectul Angliei,m-as gandi la Thomas Andrews care s-a inecat odata cu Titanicul si nu a fugit ca un las in prima barca de salvare.M-as gandi la Margareth Mitchell care cu Pe aripile vantului a schimbat total inocenta si bunatatea personajelor principale feminine,m-as gandi la Marchizul de Sade,care cu romanele sale perverse si  total nepotrivite,a fost mai citit si mai iubit ca oricare scriitor acelor vremuri,cartile sale au ajuns sa fie mai populare ca biblia.Daca ar fi sa beau un pahar de sampanie as ridica paharul in cinstea lor.

Let's talk about love

Ma gandesc chiar in acest moment:de ce?Ce se intampla?Parca totul ar insemna ceva si in acelasi timp incerc sa cred ca totul e normal,banal.Pana acum cand  se intampla ceva,vroiam sa cred din rasputeri,ca este un semn,un miracol.Acum cand sunt sigura ca este ,de ce ma incapatanez sa cred ca e o banalitate?Poate ca sunt lucruri pe care nu trebuie sa le intelegem,ci doar sa le acceptam,cum ar fi dragostea,ura,gelozia,frica.Nu exista nici un motiv pentru care noi ne indragostim,si este un singur lucru pe care-l putem face :sa acceptam aceasta dragoste,.Dragostea este aidoma cancerului:Nu stim cand ne-am imbolnavit,nu stim de ce,si indiferent de tratament,ea nu dispare.Sunt,ce-i drept cativa oameni care s-au vindecat de cancer,dar numai acei,si repet foarte putini,care au descoperit ca au aceasta boala,in stadiul 1.Nu te doare nimic,nu simti nimic,pana cand intr-o zi simti tot ce s-a adunat in tine,in corpul tau in 7 luni.Majoritatea oamenilor dupa, ce accepta ca au aceasta boala,si ca o sa moara,incep sa vada lucrurile din jurul lor diferit.Isi schimba atitudinea fata de unii oameni,se inchid in sine,isi platesc datoriile si asteapta sa se sfarseasca totul.Fiindca,nu stim cand incepe dragostea,dar stim cand se sfarseste.Si da,dragostea are un sfarsit ca toate celalalte.Tot ce putem face insa este sa ne straduim ca acesta sa fie un sfarsit placut.Mai si suferim uneori,si acesta este adeseori sfarsitul dragostei:ni se pare ca suntem neindreptatiti,ca am iubit mai tare ,decat am fost iubiti,am daruit mai mult,decat am primit.Si aceasta va spun din experienta mea,este o senzatie ingrozitoare.Sufeream atat de tare,nu mai mancam,nu mai zambeam,nu dadeam importanta la nimic,tot ce am simtit a fost durere,multa,ingrozitoare,sfasietoare durere.Dar sunt unii oameni,care atunci cand accept ca au cancer,vor sa-si traiasca viata cat de intens posibil.Asa trebuie sa fim si noi.Cand ne indragostim sa nu cautam motive pentru aceasta dragoste,trebuie s-o acceptam,fiindca ne putem impotrivi,putem refuza,dar numai din cauza aceasta ea nu va disparea.Va  pleca numai atunci cand ea va considera ca rolul sau s-a incheiat.Si noi nu vom simtii nimic.Nu simtim cand ne-am imbolnavit de cancer,dar in 7 luni totul se aduna si dupa aceea izbucneste,dureaza,cat dureaza,ne schimba vietile,si apoi pleaca,dar nu mai are energie sa-si faca plecarea simtita.

love hurts...its that so bad?????

Se spune ca dragostea adevarata nu poate fi cumparata si vanduta.Si totusi comitem greseli in iubire pentru care din pacate uneori platim un pret scump.Deci mai indirect tot o cumparam.Nu cu bani.Dar o cumparam de la viata,de la Dumnezeu,de la natura si platim cu gandurile noastre ,cu ideile noastre despre viata cu lacrimi si zambete.Se spune ca sarutul,sexul ,flirtul si scrisorile siropoase dau un sens  iubirii.Nu este asa.Dragostea da sens acestor lucruri.Cand suferim din dragoste,cand facem o greseala ne intrebam cine naiba a spus ca cele mai bune lucruri oferite de viata sunt gratuite.Platim poentru greselile noastre si pretul ni se pare tot timpul  prea mare.Consideram dragostea cel mai frumos,cel mai pur si cel mai intens lucru care se poate intampla in viata unui om.Si totusi cand comitem o greseala,incepem sa ne plangem ca pretul platit a fost prea mare.Dar nu am spus pana atunci ca dragostea merita totul?Cert este ca pentru tot se plateste in viata.Dar,nimanui nu-i para rau cand cumpara o periuta de dinti si bineinteles da bani pentru ea.Deci brusc dragostea este inferioara unei amarate periute de dinti.Am mai auzit ca verbul a iubi' este sinonim cu 'a manca'.cica 'ne hranim cu dragostea'.Asta este o prostie.Asta nu este dragoste ,eventual un moft,un capriciu.Dar sa va explic ce vreau sa spun.Suntem flamanzi .Mirosul mancarii ne face sa fim si mai flamanzi.Ne punem in farfurie tot ce se poate pune si cat de mult se poate pune.Si mancam cu pofta.Mancam si mancam si parca nu ne putem opri.Dar dupa un timp,suntem satui si spunem ca nu mai putem manca restul si lasam totul in farfurie.Dupa noi mananca bunica sau mama sau in cel mai rau caz gainile sau pisica sau cainele.Noi deja ne-am saturat.Problema este ca la fel este si in asa numita 'dragoste'.Vedem pe cineva la club si il vrem pentru ca ne-a vrajit.Dupa ce-l 'mancam 'cat sa ne sature spunem 'nu mai pot'Situatia ma depaseste!Si lasam in 'farfurie mancarea neterminata'.Din pacat insa acest fel de mancare numit 'dragostea'va ramane in farfurie pana va putrezi.Fiindca,nimeni n-o va mai manca vreodata.Va deveni toxica,otravita,putreda.Nici cainele si nici pisica nu vor manca din farfuria aceea..Asta dragii mei este orice nmai dragoste nu.Cand iubesti nu dai vina pe celalalt pentru ca tu suferi din iubire,iubirea adevarata nu cunoaste gelozia,invidia,rautatea.Nu-ti pierde timpul cautand zane si cai zburatori in ochii lui.Fiindca iti garantez eu ca asa ceva nu vei gasi.Vei vedea numai culoarea ochilor,nimic mai mult.Nimeni nu poate intelege si inlantuii dragostea.Si cel care a facut-o nu a iubit niciodata cu adevarat.Nu credeti in povestirile prietenilor vostri care au cunoscut dragstea,care au incatusat-o.Nu fiti naivi.Cand cineva pleaca in desert nu se intoarce cu plasa de pescuit plina cu pesti.

USA love

I know,there’s no way I could fly To Tennesse
This American state was ur biggest fantasy
I wish I could be there,but im just not
I know u love me,but something is not right.

Im here starring at New York city
It looks so big from Statue of liberty
Do you remember,last year we stood here togheter
Happy ever after,but not forever.

‘Hello honey,im here in US,I hope u understand
Im in L.A.,having dinner with Rhett,Tom and Sam.
OK,I have to go,but baby I love you
I know u are upset,but u love me too.’

Just a second baby,how foul u think I am
You are liying to me,but im doing the same
You are in Paris honey,that mean ur in France
You can tell me the truth,cuz I know ur not with friends.

How do I Know that,I have to prove it right
all night long I was playing poker with Sam.
Early in the morning.Bruno was leaving my bed.
And right now my baby im cuddling with Rhett

Se mai intampla..

Azi am dat gres,si ieri deasemenea si poate voi da gres si maine,dar intr-o zi voi reusi..Poate nu prea curand,dar intr-o zi.Fiindca dupa furtuna vine tot timpul o vreme insorita sau cel putin asa se spune.Dar poate nu-i chiar atat de bine ca vremea sa se schimbe atat de extrem.Noi am fost obisnuiti multa vreme cu ploi si furtuni,iar acum brusc soare.Nu e normal.Nu e placut.Dupa furtuna ar trebui sa urmeze o vreme normala...putin innorat,mai frig si api treptat sa apara si soarele mult asteptat.Nu are rost sa va spun in ce am dat gres,pentru ca sunt sigura ca 95%nu vor fi interesati.Dar va voi dezvalui de ce am dat gres.Cum am mai spus 'Cand iti doresti ceva cu adevarat tot universul conspira la indeplinirea visului tau'.Mi-am pus o dorinta ,insa am specificat si timpul cand as vrea sa se indeplineasca(gresit).Eu am dreptul sa cer,dar numai universul poate spune cand voi primi ce am cerut.Eu mi-am spus :'Voi reusi maine!'Eu nu mi-am dorit acel lucru atat de tare ,eu doar am supus legea atractiei la inca un test,desi mi-a dovedit de sute de ori ca exista.Bineinteles ca nu am primit acel lucru fiindca nu am fost recunascatoare pentru toate celalalte si am avut un milion de pretentii.
Mai jos aveti cateva din citatele mele preferate:

Ca să-l întâlnim pe Dumnezeu, e destul să privim în jurul nostru.

Când ne aflăm în faţa marilor comori, nu le vedem niciodată. Şi stii de ce? Pentru că oamenii nu cred în comori.

Totul în viaţă este numai semne. Universul este creat într-o singură limbă pe care toată lumea o înţelege, dar acum a uitat-o.

Tot ceea ce suntem,este rezultatul a ceea ce am gandit.

Dacă continui să faci ceea ce faci, vei continua să primeşti ceea ce primeşti.

Totul se va sfarsi cu bine,daca nu-i bine inca nu s-a sfarsit.

Nimic nu e ceea ce pare..e chiar mai bine de atat!

Azi am terminat de citit ultima carte a faimosului scriitor brazilian,Paulo Coelho,Aleph.O carte despre care am mai scris intr-una dintre postarile anterioare.

Coelho are un stil propriu ca oricare alt scriitor,un stil bazat pe psihologie si citate de tot felul.Au trait si inca mai traiesc scriitori ai caror opere sunt ori adorate si ridicate in slavi,ori pur si simplu  neacceptate dint toate punctele de vedere.Printre acesti scriitori se numara,din nou Coelho,Dan Brown ai caruia romanul Codul lui da Vinci,a zguduit bazele oricarei religii si bineinteles Marchizul de Sade cu 'Justine' si..in cazul acestui scriitor cam toate romanele pe care le-a scris au fost adorate de popor si arse pagina cu pagina de biserica.Cred ca fiecare a citit pana acum o carte de-a lui Coelho si daca nu ar fi cazul sa se apuce.Atat Coelho cat si Rhonda Byrne  sustin aceeasi idee si anume ca universul ne ajuta sa ne indeplinim visele.Noi oamenii suntem un magnet care atrage fortele universului.'Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit'.Iubirea,ura,invidia,gelozia...toate aceste sentimente vin din interiorul nostru nu din interiorul celuilalt.Coelho insa mai sustine o idee care este prezenta mai mult sau mai putin vizibil in fiecare carte a sa.'Trebuie sa mergi foarte departe pentru a gasi ceea ce se afla atat de aproape.'Ei,eu am descoperit ce inseamna acest citat si am descoperit abia astazi,si sper din tot sufletul ca fiecare sa descopere ce se ascunde dincolo de niste simple cuvinte.Urmeaza semnele.Nimic nu e intamplator.Daca reusesti  sa descoperi semnelepe care Dumnezeu si universul ti le trimit in fiecare zi,vei fi un om fericit.Descopera semnele,descopera universul si fiecare stea din el,descopera-ti inima si asculta ce spune ea,descoera-ti destinul.Cand vei gasi necunoscutul 'X' din ecuatiile vietii vei descoperii ca sunt un milion de x-uri la in milion de puteri nu numai de gradul 4.Descopera magia,descopera semnele,descopera viata si vei cunoste cel mai mare secret al istoriei.Vei cunoaste sufletul lumii.Gandeste pozitiv,roaga-te lui Dumnezeu si Universului,fi recunoscator pentru toate si  tine minte:nimic nu e coicidenta.Faptul ca ai ajuns pe blogul me si citesti acest articol este un semn,ce vrea sa-ti spuna acest semn?Ei,asta tu trebuie sa afli

Pe asta chiar c-o sti!

Intrebare:Ce esti dispus sa faci pentru a-ti indeplini visele?Ce esti dispus sa faci pentru a avea persoana iubita mereu langa tine?Intr-una dintre postarile anterioare  am spus ca as fi in stare sa fur sa insel sa mint,sa fac orice pentru o anumita persoana.Multi nu sunt de acord cu mine,si este normal nu toti avem aceleasi pareri cand vine vorba de tehnici de lupta.Din ce este format un om?Carne,muschi oase,sange si prioritati.Nu sunt deloc de acord cu expresia :'Nu stiu sa pierd',pentru ca fiecare om stie.Parintii ne invata cum sa mancam cu furculita,cum sa spunem 'multumesc',si 'te rog',dar 'capacitatea de a castiga si posibilitatea de a pierde le avem in sange.Nimeni cand era mici nu ne invata cum sa plangem cand copilul cu care ne jucam in nisip ne-a luat galetuta.Dar totusi am plans pentru ca am pierdut acel lucru.Cine nu a dat nici un pupic pe obraz mamei sale cand avea 2 ani?Mami venea,ne spunea:'da-i un pupic la mami'si noi ne conformam.Nimeni nu ne-a invatat cum sa pupam obrazul cuiva,avem asta in sange,o pisica n-ar sti sa faca asa ceva,pentru ca nu este om,dar nici noi n-am sti sa ne scarpinam in pozitii atat de ciudate cum o fac ele.Asa cum capacitatea de a pupa,de a saruta,se afla in sangele nostru la fel se afla si capacitatea de a castiga si posibilitatea de a pierde.Si acum sa fim sinceri,un om care tot timpul castiga si niciodata nu pierde,mai are vreo satisfactie cand ii reuseste ceva.?Nu nu are.Pentru ca pentru el sa castige e o rutina zilnica.Asa cum am mai spus,cand eram mici plangeam cand partenerul de joaca ne lua galetuta,plangeam si strigam dupa mami sa-l certe.Acum datorita faptului ca am crescut si creierul nostru s-a dezvoltat,pierderea nu mai este un punct mort.Acum cand pierdem ceva, avem posibilitatea de a-l lua inapoi.Deci ce esti dispus sa faci pentru visele tale?Cand cineva iti fura visele(sau xeroxeaza,pentru ca de luat nu ti le poate lua nimeni)la ce te gandesti mai mult?La razbunare ,sau la lucrurile pe care esti dispus sa le faci pentru a lea lua inapoi?

Open your eyes ..that's not counter strike

Viata si sahul..ce asociere perfecta.Pioni..multi pioni...rege si regina.Sahul a fost declarat sportul mintii.Si cand stai sa te gandesti viata ii acelasi lucru.Sahul se imparte in cei care stiu sa-l joace si ce-i care nu au habar.Pentru ca in sah nu poti spune 'stiu sa joc cat de cat'.doar 'da sau nu'.Daca nu sti sa joci atunci nu te baga.E un joc interesant dar dur.La fel si viata :unii stiu sa o traiasca,altii nu,si aici mai este o categorie:cei care se prefac ca stiu si apoi sunt eliminati.Nu te concentra pe pioni in timp ce joci,concentreaza-te pozitia acestora.Fiindca marimea si  frumusetea unui pion nu-l fae nici sa castige si nici sa piarda.Totul este locatia.Pozitia unui pion iti poate oferi victorie sau te poate elimina.E bine sa ai ambitii mari,dar incepe cu modestie,nu muta prima data regele,pentru ca e cel mai puternic pion pe care il ai.Important este de stiut ca in sah,nu toti pionii merg pe o singura linie,mai sunt si cei care merg in stanga sau in dreapta.Asa trebuie sa fi si tu.Cand vezi o prapastie nu incerca sa sari peste ea,mai bine ocoleste-o.Si fi tot timpul concentrat la joc.Cand muti un pion nu te gandi la adversarul tau,nu te gandi ce se intampla daca pierzi,in mometul acela in minteata trebuie sa fie foar doualucrui:pionul si acele patratele albe sau negre.Si nici nu-i bine sa te umfi in pene,fiindca oricat de buna ar fi miscarea ta,exista mereu posibilitate ca adversarul sa faca o miscare mult mai buna.Si tine minte regele sa nu ramana descoperit,pentru ca regele esti defapt tu.Nu lasa pe nimeni sa-ti vada fata,arata-le armele tale dar nu si pe tine pentru ca e mult mai usor sa fi eliminat.Singura diferenta intre sah si viata este aceea ca in sah nu sti cine castiga,tu sau adversarul,dar viata noastra este un dur joc cu moartea,iar acolo din pacate stim  cine castiga.Dar totusi jucam mai departe,cu speranta ca o vom descuraja, ca o sa renunte la joc,dar stim ca asta nu se va intampla si cu toate ca ai fost un adversar puternic ea iti va da sah matul mai devreme sau mai tarziu.In jocul cu moartea nici concentarea nici talentul si nici cei mai intelepti pioni nu-ti aduc victoria.Viata e o tabla de sah,unde cea mai importanta miscare este sa nu muti deloc(un personaj dintr-un filme)

British romance

Hey jerry why are you running away

Come back my dear you know that’s not the way

Jerry oh my gold theres so many words untold

Dont leave me here don’t go

I remember today how used to be every yesterday

I  was spelling out your name from the opened door

I loved to watch you riding that horse while you were returning home

Jerry where is all the river that you loved to adore

Where is that spring time rain that you adored to feel

Falling on that grass ,the grass of home

Big Ben now doesn’t look that big

I remember: you were up there and screaming :people look at me

Across England  hills

Jerry you love that land and you love me

 no you cant you can not leave

and I love you Jerry in the sun,in the rain

in the joy and in the pain

I remember your US car

Simply flying on London roads

You were always my Jerry

And I know you still are.

Nu spune nimic,dar o face cu volumul dat la maxim

De ce este el atat de special pentru mine?Pentru ca a ales el sa fie special,pentru ca spre deosebire de altii el nu a incercat si nu s-a straduit sa afle ce ma fascineaza pe mine ci a aflat.Si poate ca uneori suntem ca focul si apa,in majoritatea timpului suntem asa,dar sunt momente(foarte putine ce-i drept)in care suntem ca focul si lemnul.Sunt putine aceste momente,dar sunt cele care conteaza intr-adevar,asa ca putin imi pasa de momentele in care mi-a gresit sau in care i-am gresit eu lui,cele care conteaza sunt acele in care ne-am cerut iertare (niciodata in cuvinte).Nu este genul care sa spuna prea multe,dar repet in cuvinte,fiindca prin gesturi si...altele a spus mai multe decat oricare alt baiat pe care l-am cunoscut.Putin imi pasa ca nu imi spune ca ma iubeste la fiecare 1,3 secunde fiindca mie imi place sa simt nu sa aud.Si simt ca ma iubeste la fel de intens cum simt inima cum imi bate dupa ce alerg 2 km.Pentru mine el este ca o poezie pe care o tot scriu si rescriu si adaug dar fara un stilou.Mi-a oferit ceva ce pana atunci nici n-am visat ca o sa am:linistea.Da,mi-a oferit linistea.Si stiu ca se comporta uneori ca si cum nu i-ar pasa,sau poate uneori chiar nu-i pasa,dar cum am mai spus importante sunt momentele in care imi ofera pe tava absolut tot ce se poate da unui suflet uman.Peste tot aud sfaturi pentru baieti de genul'fi cat mai dragut si vorbaret cand esti cu ea'.Ei bine el nu a fost si nici nu va fi vreodata.Dar tocmai nepasarea lui care ma facea sa vreau sa-mi scot tot parul din cap si care inca ma face m-a tinut langa el.Daca ar fi fost eltfel,nu as fi stat langa el nici macar 3 zile.

Anotimpul schimbarilor

 

Poate doreste prea mult

Fara dreptul  de a o face

Sopteste ecouri fara sunet

Cand noaptea insasi tace.

 

In umbra unui somn adanc

Ce arunca sageti de vise

Peste cerneala inca intacta

Si prea multe scrisori nescrise.

 

Peste mintea invadata de teama

Se  asterne un val de neputinta

Frica, speranta la renuntare indeamna

acesta cade in genunchi  in semn de cainta.

 

Un  zambet vinovat pe buzele reci

Ascunde dorinta din barbatul flamand

Se naste pasiunea in atingerile seci

Se naste un leu din iepurele bland

Cealalta fata a adevarului

Scriu...pentru ca realizez ca in viata trebuie sa faci ceva ca sa evadezi din lumea asta plina de...chestii..scriu despre diferite lucruri,aleg subiecte precum familia regala sau Titanicul pentru a nu fi nevoita sa vorbesc despre lucrurile care ma dor..si scriu despre aceste subiecte pentru ca imi face placere sa scriu despre ele...scriu pentru cineva...care inseamna o lume intreaga pentru mine.Am scris despre familia regala din Marea Britanie pentru ca am vrut sa exprim faptul ca mi-ar placea sa locuiesc la Londra si sa fiu o scriitoare sau ziarista de succes.Am scris despre Titanic pentru ca am vrut sa exprim pierderile mele,bucuriile mele,sentimentele si inca alte cateva.Imi place sa scriu..e un mod placut de a exprima tot ce simti,dar nu-mi place sa o spun direct.Oamenii  si prietenii mei ma vad o persoana egoista care e in stare sa calce in picioare pe oricine care sta in drumul sau catre un anumit lucru.Dar nu ma deranjeaza.Am invatat un lucru:Trebuie sa sa-i ranesti tu pe oameni,inainte ca ei sa te raneasca pe tine.La inceputul acestui an m-am uitat la Pe aripile vantului,personajul Scarlett chiar imi seamana in multe privinte si acum in inca una:am pus acelasi juramant:If I have to lie,cheat ,steal or kill i will do it.,dar nu ma voi lasa doborata niciodata.Si cum am mai spus,scriu pentru cineva care inseamna o lume intreaga pentru mine.Care ma juta fara sa stie,care ma ajuta sa trec peste toate si pentru care as fi in stare sa pun in aplicare acel juramant.Fiindca stiu un lucru:Aceea persoana nu e speciala,dar cu-i pasa?E speciala pentru mine.Atat de speciala in cat merita sa minti,sa furi,omori sau inseli pentru a o avea mereu langa tine.