Capitolul 7

     Inca o data i-am facut pe plac mamei mele si am renuntat la ceea ce vroiam eu. Dar stiam in viata mea asa functionau lucrurile si asa vor functiona si mai departe. Nimeni niciodata nu m-a intrebat daca vreau ceva sau daca imi displace ceva. Poate ca mama are totusi dreptate de aceasta data: nici macar nu-l cunosc pe barbatul acesta si din pacate sau poate din fericire nu-l voi cunoaste vreodata. Cine stie poate chiar voi fi fericita alaturi de Cal si viata mea va fi perfecta. Voi avea copii, care la randul lor vor avea alti copii si asa mai departe. Cand voi fi batrana vor avea grija de mine si-mi vor trimite scrisori din vacante.

     Eram cufundata in gandurile mele si nici macar n-am auzit pasii care se apropiau tot mai mult de mine.

-Rose!

M-am intors sa vad cine ma striga si cu uimire am vazut ca era Jack.Nu eram in stare sa-l privesc in ochi, dar nici nu puteam sa plec.

-Ce este?am spus eu cat de rece am putut

-Pai…vroiam doar sa…-era clar ca nu se astepta la o reactie ca aceasta.Vroiam doar sa te invite la o plimbare.

-Domnul Dawson, sunt chiar ocupta si nu se cuvine ca o femeie logodita sa se plimbe cu un barbat pe care abia il cunoaste.

-Dar…cu putin timp in urma erai de alta parere.

-Am vrut doar sa va rasplatesc pentru ce a-ti facut..nimic altceva

-Rose, iti spun asa pentru ca nu am de gand sa-ti  spun domnisoara deWitt…vezi nici macar nu-mi amintesc restul, nu cred nimic din ce spui. Nu e natural. Ai venit sa ma cauti, pe mine un pasager de la clasa a 3-a pe care atunci chiar nu l-ai cunoscut deloc . Dar voi astepta sa-ti schimbi parerea si sper c-o vei face. Pentru prima data in viata ta vei face ce vrei tu. Si ma vei cauta, pentru ca ai mai facut-o odata. Si te voi astepta , pentru ca la randul meu am mai facut-o odata.

-Trebuie sa plec., am spus eu, incercand sa-mi stapanesc lacrimile.

-Rose, sti unde trebuie sa mergi pentru a ma gasi.

 M-am intors in camera si am inceput sa plang. Nu stiam de ce. Putea fi din cauza faptului ca ma cunoastea atat de bine , sau poate era.. acel lucru care imi spunea ca avea dreptate in tot ce spunea.O sa ma intorc.

     Asa am si facut. Peste nici doua ore m-am dus sa-l caut. Eera viata mea, aveam dreptul sa aleg. Si am ales sa ma duc la el.

   Se uita la ocean, la fel ca prima data cand l-am vazut.De data aceasta insa parea mult mai trist si cufundat in ganduri.

-Stiam ca o sa ajungi, imi spuse el, fara sa intoarca macar capul

-De unde ai stiut ca sunt eu?

-N-o sa sune prea frumos, dar nimeni de la clasa a 3-a nu se parfumeaza.

-Aaa..

-Si in afara de asta, am spus tuturor ca vreau sa fiu singur, deci numai tu puteai fi.

-Jack, imi pare rau. Am gresit, dar am venit sa-mi repar greseala. Vreau sa sti

-Tac, imi spuse el intocandu-se in sfarsit. Nu e nevoie sa-mi spui nimic. Ti-am spus ca o sa te astept si ti-am spus si ca tu sigur ma vei cauta. In ambele cazuri am avut dreptate. Te-am asteptat, tu ai venit si asa este tot ce conteaza. Acum hai cu mine.

-Unde?

-Domnul Andrews  a spus ca Titanicul e biletul nostru spre paradis. Iti voi arata ceva asemanator .