luni, 23 aprilie 2012

Capitolul 6


-Deci, doamna Dawson dumeavoastra insinuati ca a existat un barbat pe nume Jack Dawson pe Titanic?
-Dumneavostra domnule Ballard insinuati ca mint?
-Cred ca m-ati inteles gresit doamna. V-am pus aceasta intrebare pentru ca nu s-au gasit niciun fel de documente care sa contina acest nume.
-Era un pasager de la clasa a 3-a, deci cum ar fi putut sa fie? Acum lasati-ma sa-mi continui povestea, va asigur ca este una interesanta pentru voi. Sa nu uitam motivul pentru care m-ati adus aici. Vreti sa stiti unde se afla ‘Inima oceanului’. Trebuie sa mentionez ca sunt o femeie batrana si ca memoria ma lasa uneori..mai ales daca sunt intrerupta ca acum. Fiti siguri ca nu vreti sa  se intample asa ceva. Ziua de 14 aprilie era una foarte importanta pentru diamantul pe care-l cauta-ti.
-In regula doamna, continuati
    Cum spuneam ziua de 14 aprilie a fost una importanta pentru Inima oceanului si decisiva pentru Titanic. Cal nu vorbea cu mine mai deloc si mama imi arunca priviri gen ‘cum ai putut’. Ma simteam cu toate acestea foarte bine. Chiar ma bucuram ca sunt suparati pe mine, cel putin in felul acesta nu eram obligata sa le ascult ideile proprii despre viata perfecta. Desigur nu stiam ca acest lucru avea sa se schimbe curand. Luam masa de pranz, cand la un moment dat am varsat ceai pe rochie si m-am dus imediat s-o schimb. Mama care vroia sa pastreze aparentele s-a ridicat de la masa si m-a urmat in camera pentru a ma ajuta sa ma schimb.
   Era numai zambete, dar cand am ajuns in odaia mea s-a incruntat si fara niciun cuvant a inceput sa caute printre rochii. Era clar ca era furioasa.
  Cand a ales in sfarsit o rochie a deschis pentru prima data gura, dar desigur ca de fiecare data nimic frumos nu a iesit din ea.
-Sunt dezamagita de tine, nu  credeam ca esti in stare sa-mi faci asa ceva, imi spuse ea.
Nu i-am raspuns, m-am multumit cu o mutra pe care desigur ea nu a observat. Dar tacerea mea nu a linistit-o, chiar din contra.
-Rose, raspunde-mi cand vorbesc cu tine.
-Mama nu mi-ai pus nici o intrebare. Si in afara de asta chiar nu inteleg ce am facut.
-Sti pentru ce ne-am imbarcat pe vasul acesta? Nu cred ca sti, ei bine eu da. Asa cum fiecare pasager de pe acest vas sunt si eu in cautarea unei vieti mai bune. Lucrurile nu stau asa cum vrei tu, Rose. Imediat ce ajungem la New York, o sa uiti tot ce s-a intamplat intre tine si …omul acela, o sa-i spui lui Cal in fiecare zi cat de multi l iubesti si toate lumea o sa fie fericita. Prima parte o poti incepe chiar acum. Jura-mi ca nu vei mai vorbi niciodata cu acest barbat. Rose, jura-mi. Am ramas falite, tot ce avem este acest nume si generozitatea lui Cal. Nu fi atat de egoista, gandeste-te la mine. O sa ajung in strada, Rose
Nu am mai spus nimic, dar cred ca pentru prima data in acea calatorie m-am simtit vinovata. Poate pana la urma il iubeam pe Cal, dar nu reuseam sa-mi exprim dragostea. De un lucru eram sigura:nu voi mai vorbi cu Jack niciodata.
-Rose, niciodata!
-Am inteles.., am spus eu aproape in soapta.
-Hai sa ne intoarcem la masa si sa ne prefacem ca totul este  perfect.

3 comentarii:

  1. Sunt dezorientat. V-ati schimbat pseudonimul?

    RăspundețiȘtergere
  2. da mi-am schimbat acum cateva zile, dar tot eu sunt

    RăspundețiȘtergere
  3. ce dor mi-a fost de poveste;;) of ce cotoroanta mai este mama ei:(
    hai cu next-ul!!!!;))

    RăspundețiȘtergere