marți, 15 mai 2012

Chiar nu stiu...

L-am tinut de mana si i-am spus vorbe dulci pe care tu nu meriti sa le auzi.L-am lasat sa-mi atinga mana pentru ca tu nu erai vrednic s-o atingi.Am vorbit cu el ore in sir pentru ca el asculta ce aveam de zis.L-am lasat sa-mi spune lucruri pe care stiam ca de la tine tu le voi auzi niciodata.Am crezut tot ce mi-a spus el desi nu am inteles mai nimic.Am vrut si eu linistea pe care alaturi de tine n-o voi avea niciodata,dar eram parca prea obisnuita cu zgomotul.I-am spus ca il iubesc si ca sunt sincera dar si o minciuna ar fi mai adevarata decat vorbele meleAm stat cu el si i-am zambit dar as fi vrut sa sfie altfel.Dar desi nu esti vrednic si nici nu-ti pasa si nu-mi spus cuvinte pe care am eu nevoie sa le aud pe tine te asteptam aseara

3 comentarii:

  1. Pot afirma ca acesta ar putea fi un poem daca l-ai modifica putin. Foarte frumos, chiar superb !

    p.s. Am vazut blogul tau la ce am urmarit in trecut, foarte frumos, pacat ca nu continui !

    RăspundețiȘtergere