Rasfoieste cartea!

Ca o introducere, vreau sa va spun dragii mei, ca m-am apucat sa scriu o carte. Dupa cum stiti imi place filmul Titanic asa ca m-am decis sa pun pe foaie un film de succes, cu mici schimbari desigur.Aici aveti primele doua capitole: 

Titanic

     

Prefata

         -Poate nu voi intelege niciodata rostul acelei nopti,desi sunt sigura ca exista unul. Spuneau ca este un vas imposibil de scufundat. Si nu stiu daca aveau dreptate. Tot ce stiu este ca acum se afla sub cele mai reci valuri ale Atlanticului.

       -Doamna Dawson, sunteti dispusa sa ne spuneti toata povestea?

       N-am vorbit niciodata despre asta, nimanui. Banuiec ca trecutul, prezentul si viitorul meu au ramas pe vas

                                                                 Capitolul 1

          Aprilie 10, 1912 Southampton.Trebuia sa fie o zi mare pentru mine. Eram alaturi de mama mea si de logodnicul meu , Caledon Hockley sau cum ii spuneam noi ‘Cal’. Radiam de fericire, sau cel putin asta au crezut ceilalti. Pentru mama, insa era perfect asa. Oamenii s-au uitat la mine, la expresia mea luminoasa si la zambetul de pe buze. Pe cine interesa ca in interiorul meu strigam din toti plamanii? Trebuia sa fie o zi mare pentru mine, dar era ca oricare alta. Singura diferenta este ca acum aveam tot timpul la dispozitie o metoda de sinucidere:oceanul. Atlanticul care avea sa ma poarte spre un nou continent , dar alaturi de aceleasi oameni.

       In sfarsit. Vedeam vasul despre care cu totii vorbeau cu atata incantare si ingamfare. Era urias, ceea ce sugera pana si numele sau. Fierul acela chiar dadea impresia de invincibil. Se pare ca White Star line si-au facut foarte bine datoria.

      -Rose, grabeste-te!,se auzi vocea mamei.

        Peste cateva minute, Titanicul avea sa inceapa prima sa calatorie.Oamenii erau entuziasmati, ziaristii se inghesuiau ,iar pasagerii faceau cu mana rudelor, prietenilor sau celor mai putin norocosi care nu au reusit sa atinga puntea gigantului.

      Am pornit parca fara sa-mi dau seama,Ne-au condus in cabinele noastre care se umpleau cu fiecare secunda. Mama avea prostul obicei de a lua cu ea 10 cufere numai cu bijuterii si rochii. Peste tot unde te uitai vedeai numai lux. Tablouri scumpe, oglinzi uriase…Pasagerii de la clasa intai, si spre ‘bucuria mea’ acolo ma aflam si eu aveau la dispozitie o sala de sport, bai turcesti, un bazin de inot si o cafenea cu veranda.

      -Rose, eu si cu Cal mergem sa ne asiguram ca au adus totul. De ce nu mergi sa faci o plimbare

     -E o idée buna, mama. Ba nu era deloc, dar totusi parca eram mai incantata de ideea de a ma plimba pe punte decat aceea de a sta inchisa in cabina.

       Soarele stralucea, era o zi calda pentru aprilie.Puntea vasului era perfect lustruita si parca pre lunga si ingusta. Sigur m-as pierde aici. Nu vedeam insa nimic rau in asta, eram déjà destul de pierduta alaturi de mama mea care nu vedea in mine nimic altceva decat o potentiala sursa de bani. Acesta era si motivul logodnei mele cu Cal. Toti stiau asta, inclusiv el, dar nu parea sa-l deranjeze.

         Cal provenea dintr-o familie bogata, tatal sau a detinut un lant intreg de magazine  care bineinteles, i-au revenit lui plus cateva hectare bune de pamant. Sa nu mai mentionez  ca cei din familia Hockley sunt jucatori buni si trisori si mai buni, deci un sfert din banii lor provin din inselatorii la jocurile de noroc.

Capitolul 2

       Plimbarea a durat mai mult decat am planuit si cu siguranta mai mult decat a planuit mama .

        -Cina e la 7 Rose,te implor incearca sa nu intarzii.

        -Da, mama ne vedem acolo.Ce norocoasa sunt

  Lucrurile au decurs exact asa cum ma asteptam .  Masa era plina de bunatati aduse din Turcia, India sau Franta. Era  totul foarte elegant. Muzicienii cantau la vioara si pasagerii erau toti incantati de conditiile foarte bune.

         M-am asezat evident intre Cal si mama care déjà incepuse o discutie cu prietenele sale a carei subiectul era evident Molly Brown, care dupa parerea mamei mele nu se comporta ca o doamna din inalta societate. Nu vorbeste elegant si nu mananca cu furculita potrivita. Pierde timp cu oameni de nimic si socializeaza cu pasagerii de la clasa a 3-a.

           Intr-un final s-a asezat la masa noastra unul dintre cei mai importanti pasageri: Thomas Andrews, arhitectul vasului. La prima vedere nu parea diferit de mama si Cal. Era imbracat cu un costum negru si tinea un pahar cu sampanie in mana. Parul ii era carunt si cateva riduri si-au facut aparitie pe fata. Era cam de aceasi inaltime cu Cal , poate cu cativa centimetrii mai inalt. Cal ii facuse loc si lui Bruce Ismay directorul Star Line.

        Peste nici 5 minute, subiectul Titanicului era discutat pentru  a mia oara.

        -De ce Titanic? A intrebat la un moment dat Molly Brown?

 Dupa o scurta ezitare Bruce Ismay a decis sa-I raspunda la intrebare.

         -A fost idea mea. Am vrut ca numele sa sugereze marimea vasului, iar in opinia mea,marimea inseamna 3 lucruri: lux, stabilitate, dar mai presus de toate, forta.

           -Cum a-ti aflat forta exacta?, am intrebat eu cu o usoara ironie in glas si din pacate pentru mine ,expresia fetei domnului Ismay , a aratat ca ironia mea si-a facut efectul.

         -Nu-ti face griji Rose , Titanicul este un loc mai sigur decat bratele unei mame care i-si tine bebelusul.

        -Este doar fier, domnule Ismay.

-Rose,se auzii deodata vocea mamei, conversatia asta a ajuns prea departe.

Insa domnul Ismay vroia cu orice prêt sa ma convinga ca Titanicul sau este invincibil.

     -Nu subestima titanul, Rose. Odata ce acesta intra in combinative cu fierul este de neoprit. Dumnezeu insusi nu ar putea face ceva in privinta acestului lucru. Apropo Cal, viata alaturi de fata asta ar putea fi un adevarat chin pentru tine. Va pune la indoiala fiecare cuvant al tau.

  -Nu va faceti griji domnule Ismay, a raspuns Cal cu sarcasm, si vizibil afectat de vorbele care i-au fost adresate, voi sti cum sa ma descurc.

 -Foarte bine atunci, eu ma retrag a fost o zi grea pentru mine.Noapte buna.

-Rose,spuse mama, sper ca esti multumita de situatia asta neplacuta.

-Mama, eu doar am pus o intrebare.

-Era una extrem de nepotrivita,
’la fel ca viata asta’ am adugat eu in gand.