Sa fie asa?

Crezi ca in viata totul e intamplator?Ca pasii ti-i ghidezi tu?Ca esti stapan peste actiunile tale?Ce intrebari usoare...si ce raspunsuri grele?Ei, eu nu cred.De ce?Sa vad dau cateva exemple.
Ca fiecare dintre noi am si eu un vis.Si desigur si puterea de a-l face realitate.Insa asta nu este indeajuns.Sti ce lipseste?CREDINTA.Credinta in viata,credinta in Dumnezeu,credinta in semne."Cand iti doresti ceva cu adevarat tot universul conspira la indeplinirea visului tau."Exact:cand iti doresti cu ADEVARAT.Eu am un vis+puterea de a-l face realitate + credinta=Un drum corect.Dar inca nu am dobandit premiul meu.Pentru ca inca nu am descoperit toate armele de care am nevoie.Ce zici de rbadare?Da.si asta e o arma.Am visul aceasta de aproape 14 luni.

   Dar hai sa ne intoarcem la semne.Ce sunt aceste semne?TOTUL.Semnele sunt limbajul inimii, a lui Dumnezeu ,al naturii ,al universului.De fiecare data,repet de fiecare data cand m-am gandit ca s-a sfarsit toul a aparut ceva.In cel mai negru moment al drumului meu spre fericire ,inecata in lacrimi lipsita de putere,de orice arma oricat de slaba ar fi ea.Am tipat de disperare 15 minute continuu:'De ce naiba,cu ce-am gresit?Dar totusi mi-am ridicat privirea si mi-am spus:'am ajuns pana aici,ceva sau cineva a vrut sa ajung aici.Nu se poate termina asa.'Si a doua zi totul era perfect,chiar mai perfect ca pana atunci.Si atunci mi-am dat seama.Credinta m-a ajutat(nu vorbesc numai de cea in Dumnezeu)
   Acum sunt din nou intr-un moment de liniste totala,nici un semn, nici o miscare,dar cum am mai spus:rabdarea e o necesitate,de care eu depind acum si visul meu la fel.