Nimic nu dureaza vesnic,fiecare lucru are vesnicia sa

Un trandafir si un om -o iubire reala.

L-a iubit gradinarul si-l uda in fiecare zi

cu teama ca va veni un timp cand iarna va venii.

Teama-i fiind de ofilirea iubirii

Plange-n continuu  numaranu-i trandafirului spinii

Pana cand intr-o zi ploioasa,se decide

Ca va lua trandafirul cu el acasa.

Coplesit  de disperare si frica de timp

sedus de frumusetea  a verii anotimp,

fericit ca in sfarsit a gasit o cale

sa-si petreaca cu trandafirul restul zilelor sale.

Se indreapta spre gradina cu o mare bucurie

Fara a sti ca fapta sa ii va nenoroci iubirea pe vecie.

Ajunge la trandafir de fericire plangand

Cu un gest gingas il smulge din pamant.

A ajuns acasa in vaza l-a asezat

de orce grija gradinarul acum a scapat.

In fiecare zi el il uda

Dar cu fiecare ora o petala se ducea.

Pana cand intr-o zi trandafirul s-a ofilit de tot

Gradinarul a relizat ce a facut cand din pamant l-a scos.

l-a dus in brate pana-n gradina sa

s-a dus la locul in care l-a intalnit plangea si implora.

A luat trandafirul ,a realizat ce durerea inseamna

si l-a asezat pe prima frunza de toamna.

 CE-AM SPUS ACUM A SUNAT A POVESTE ,

PENTRU CA A FOST CANDVA SI ACUM  NU MAI ESTE!