marți, 8 noiembrie 2011

Nimic nu dureaza vesnic,fiecare lucru are vesnicia sa


Un trandafir si un om -o iubire reala.
L-a iubit gradinarul si-l uda in fiecare zi
cu teama ca va veni un timp cand iarna va venii.

Teama-i fiind de ofilirea iubirii
Plange-n continuu  numaranu-i trandafirului spinii
Pana cand intr-o zi ploioasa,se decide
Ca va lua trandafirul cu el acasa.

Coplesit  de disperare si frica de timp
sedus de frumusetea  a verii anotimp,
fericit ca in sfarsit a gasit o cale
sa-si petreaca cu trandafirul restul zilelor sale.

Se indreapta spre gradina cu o mare bucurie
Fara a sti ca fapta sa ii va nenoroci iubirea pe vecie.
Ajunge la trandafir de fericire plangand
Cu un gest gingas il smulge din pamant.

A ajuns acasa in vaza l-a asezat
de orce grija gradinarul acum a scapat.
In fiecare zi el il uda
Dar cu fiecare ora o petala se ducea.
Pana cand intr-o zi trandafirul s-a ofilit de tot
Gradinarul a relizat ce a facut cand din pamant l-a scos.

l-a dus in brate pana-n gradina sa
s-a dus la locul in care l-a intalnit plangea si implora.
A luat trandafirul ,a realizat ce durerea inseamna
si l-a asezat pe prima frunza de toamna.
 CE-AM SPUS ACUM A SUNAT A POVESTE ,
PENTRU CA A FOST CANDVA SI ACUM  NU MAI ESTE!

Un comentariu: