O persoana speciala...

Azi l-am vazut.Era atat de ciudat.N-am simtit deloc frigul de toamna ,n-am auzit motorul masinilor care treceau pe langa mine.Era el ,oh Doamne ce relatie stransa aveam acum doua luni.(repet nu eram impreuna).Poate o avem si acum dar simt ca ne-am indepartat.Ne intalnim ma saluta,trece mai departe,se tot uita in spate,dar nu e in stare sa spuna nimic.Nici eu.Insa privirea lui indica atatea intrebari:De  ce n-ai venit,te asteptam?,Ce se intampla cu noi?Chiar ma eviti?Nu,normal ca nu-l evit.Mereu am avut cu el o 'relatie' speciala.Ma bazat pe el si el pe mine desi nu suntem cei mai buni prieteni nici macar prieteni nu suntem.Suntem cunostinte si ne indreptam catre prietenie.Dar Doamne cat imi lipseste vocea lui.Niciodata nu mi-a dat flori si nici nu mi-a oferit geaca lui sa-mi tina de cald.Nici nu-mi doream asa ceva.Avea si are popriul mod de a-mi arata cat de speciala sunt pentru el.