Adrian Paunescu

Totusi, iubirea

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

O persoana speciala...

Azi l-am vazut.Era atat de ciudat.N-am simtit deloc frigul de toamna ,n-am auzit motorul masinilor care treceau pe langa mine.Era el ,oh Doamne ce relatie stransa aveam acum doua luni.(repet nu eram impreuna).Poate o avem si acum dar simt ca ne-am indepartat.Ne intalnim ma saluta,trece mai departe,se tot uita in spate,dar nu e in stare sa spuna nimic.Nici eu.Insa privirea lui indica atatea intrebari:De  ce n-ai venit,te asteptam?,Ce se intampla cu noi?Chiar ma eviti?Nu,normal ca nu-l evit.Mereu am avut cu el o 'relatie' speciala.Ma bazat pe el si el pe mine desi nu suntem cei mai buni prieteni nici macar prieteni nu suntem.Suntem cunostinte si ne indreptam catre prietenie.Dar Doamne cat imi lipseste vocea lui.Niciodata nu mi-a dat flori si nici nu mi-a oferit geaca lui sa-mi tina de cald.Nici nu-mi doream asa ceva.Avea si are popriul mod de a-mi arata cat de speciala sunt pentru el.

Nimic nu dureaza vesnic,fiecare lucru are vesnicia sa

Un trandafir si un om -o iubire reala.

L-a iubit gradinarul si-l uda in fiecare zi

cu teama ca va veni un timp cand iarna va venii.

Teama-i fiind de ofilirea iubirii

Plange-n continuu  numaranu-i trandafirului spinii

Pana cand intr-o zi ploioasa,se decide

Ca va lua trandafirul cu el acasa.

Coplesit  de disperare si frica de timp

sedus de frumusetea  a verii anotimp,

fericit ca in sfarsit a gasit o cale

sa-si petreaca cu trandafirul restul zilelor sale.

Se indreapta spre gradina cu o mare bucurie

Fara a sti ca fapta sa ii va nenoroci iubirea pe vecie.

Ajunge la trandafir de fericire plangand

Cu un gest gingas il smulge din pamant.

A ajuns acasa in vaza l-a asezat

de orce grija gradinarul acum a scapat.

In fiecare zi el il uda

Dar cu fiecare ora o petala se ducea.

Pana cand intr-o zi trandafirul s-a ofilit de tot

Gradinarul a relizat ce a facut cand din pamant l-a scos.

l-a dus in brate pana-n gradina sa

s-a dus la locul in care l-a intalnit plangea si implora.

A luat trandafirul ,a realizat ce durerea inseamna

si l-a asezat pe prima frunza de toamna.

 CE-AM SPUS ACUM A SUNAT A POVESTE ,

PENTRU CA A FOST CANDVA SI ACUM  NU MAI ESTE!

Mi-e frica!

Unde a disparut totul?Magia,semnele,increderea,tu?Chiar ai plecat sau e doar impresia mea?Ai fost langa mine tot timpul,nu ma poti abandona asa.Nu stiu daca te iubesc sau nu(nu prea cred ca exista iubire la 16 ani),daca te plac sau nu,dar stiu un lucru eşti special pentru mine.Am renascut din cenusa sufletului ars de mine,pasarea mea Phoenix,speranta mea,începutul meu,sfarsitul meu,toate acestea le reprezinti tu.Ma privesti,dar nu spui nimic,daca spui ceva nu ma privesti,prin urmare nu vorbesti cu mine ci cu persoana de langa mine.Te superi,ma supar,ne certam,ne impacam fara a avea o relaţie de iubit-iubita(nu-mi doresc asa ceva,e prea vulgar in ziua de azi).Imi atingi mana si eu o simt pe a ta.Te rog nu ma abandona.Aceasta postare ti-o dedic tie

Sa fie asa?

Crezi ca in viata totul e intamplator?Ca pasii ti-i ghidezi tu?Ca esti stapan peste actiunile tale?Ce intrebari usoare...si ce raspunsuri grele?Ei, eu nu cred.De ce?Sa vad dau cateva exemple.
Ca fiecare dintre noi am si eu un vis.Si desigur si puterea de a-l face realitate.Insa asta nu este indeajuns.Sti ce lipseste?CREDINTA.Credinta in viata,credinta in Dumnezeu,credinta in semne."Cand iti doresti ceva cu adevarat tot universul conspira la indeplinirea visului tau."Exact:cand iti doresti cu ADEVARAT.Eu am un vis+puterea de a-l face realitate + credinta=Un drum corect.Dar inca nu am dobandit premiul meu.Pentru ca inca nu am descoperit toate armele de care am nevoie.Ce zici de rbadare?Da.si asta e o arma.Am visul aceasta de aproape 14 luni.

   Dar hai sa ne intoarcem la semne.Ce sunt aceste semne?TOTUL.Semnele sunt limbajul inimii, a lui Dumnezeu ,al naturii ,al universului.De fiecare data,repet de fiecare data cand m-am gandit ca s-a sfarsit toul a aparut ceva.In cel mai negru moment al drumului meu spre fericire ,inecata in lacrimi lipsita de putere,de orice arma oricat de slaba ar fi ea.Am tipat de disperare 15 minute continuu:'De ce naiba,cu ce-am gresit?Dar totusi mi-am ridicat privirea si mi-am spus:'am ajuns pana aici,ceva sau cineva a vrut sa ajung aici.Nu se poate termina asa.'Si a doua zi totul era perfect,chiar mai perfect ca pana atunci.Si atunci mi-am dat seama.Credinta m-a ajutat(nu vorbesc numai de cea in Dumnezeu)
   Acum sunt din nou intr-un moment de liniste totala,nici un semn, nici o miscare,dar cum am mai spus:rabdarea e o necesitate,de care eu depind acum si visul meu la fel.

E mai usor asa

Minciuna…este considerata cel mai urat lucru din lume.Insa de ce mintim?Nu este mai usor sa spunem adevarul?Nu,nu este.Nimic nu este mai greu ca adevarul si mai usor ca minciuna.Mintim pentru ca ne este frica sa nu pierdem ce avem,mintim sa parem mai destepti,sa obtinem ceva.Minciuna este un scut,cu care ne aparam cu care lovim dupa care plangem.Minciuna este o pensula cu care noi ne coloram viata in roz.

Ma simt bine!

Nu vreau sa schimb nimic la fizicul meu.Am 16 ani , 57 de kg si nu-mi fac deloc griji daca am slabit sau daca m-am ingrasat.Fac dansuri sportive,dar din pura placere.

Am propriul stil de imbracaminte si nu port bluze cu dungi doar petru ca sunt la moda.Oricand prefer pantofii cu toc inalt decat tenisii.Multi prieteni si mai ales prietene ma intreaba de ce aleg rujul rosu in loc de luciul adolescentin.Raspunsul meu este mereu acelasi:Asa ma simt bine.
  Paulo Coelho a spus intr-una dintre cartile sale:Moda e doar un fel de-a spune: sunt de partea voastră. Port uniforma armatei voastre, nu trageţi!
      Am 16 ani si am avut parte de un lucru(din partea unui baiat) ce putine fete din ziua de azi au(si nu,nu ma refer la sex,alcool,tigari sau droguri).Stiu sa ma fac respectata.M-am facut respectata fiindca am ales sa fiu.In viata totul se rezuma la alegeri.