Titanic
Prefata
-Poate nu voi intelege
niciodata rostul acelei nopti,desi sunt sigura ca exista unul. Spuneau ca este
un vas imposibil de scufundat. Si nu stiu daca aveau dreptate. Tot ce stiu este
ca acum se afla sub cele mai reci valuri ale Atlanticului.
-Doamna Dawson, sunteti
dispusa sa ne spuneti toata povestea?
N-am vorbit niciodata
despre asta, nimanui. Banuiec ca trecutul, prezentul si viitorul meu au ramas
pe vas
Capitolul 1
Aprilie 10, 1912 Southampton.Trebuia
sa fie o zi mare pentru mine. Eram alaturi de mama mea si de logodnicul meu ,
Caledon Hockley sau cum ii spuneam noi ‘Cal
In sfarsit. Vedeam vasul despre care cu
totii vorbeau cu atata incantare si ingamfare. Era urias, ceea ce sugera pana
si numele sau. Fierul acela chiar dadea impresia de invincibil. Se pare ca
White Star line si-au facut foarte bine datoria.
-Rose, grabeste-te!,se auzi vocea mamei.
Peste cateva minute, Titanicul avea sa
inceapa prima sa calatorie.Oamenii erau entuziasmati, ziaristii se inghesuiau
,iar pasagerii faceau cu mana rudelor, prietenilor sau celor mai putin norocosi
care nu au reusit sa atinga puntea gigantului.
Am pornit parca fara sa-mi dau seama,Ne-au
condus in cabinele noastre care se umpleau cu fiecare secunda. Mama avea
prostul obicei de a lua cu ea 10 cufere numai cu bijuterii si rochii. Peste tot
unde te uitai vedeai numai lux. Tablouri scumpe, oglinzi uriase…Pasagerii de la
clasa intai, si spre ‘bucuria mea’ acolo ma aflam si eu aveau la dispozitie o
sala de sport, bai turcesti, un bazin de inot si o cafenea cu veranda.
-Rose, eu si cu Cal
-E o idée buna, mama. Ba nu era deloc, dar
totusi parca eram mai incantata de ideea de a ma plimba pe punte decat aceea de
a sta inchisa in cabina.
Soarele stralucea, era o zi calda pentru
aprilie.Puntea vasului era perfect lustruita si parca pre lunga si ingusta.
Sigur m-as pierde aici. Nu vedeam insa nimic rau in asta, eram déjà destul de
pierduta alaturi de mama mea care nu vedea in mine nimic altceva decat o
potentiala sursa de bani. Acesta era si motivul logodnei mele cu Cal. Toti
stiau asta, inclusiv el, dar nu parea sa-l deranjeze.
Cal provenea dintr-o familie bogata,
tatal sau a detinut un lant intreg de magazine
care bineinteles, i-au revenit lui plus cateva hectare bune de pamant.
Sa nu mai mentionez ca cei din familia
Hockley sunt jucatori buni si trisori si mai buni, deci un sfert din banii lor
provin din inselatorii la jocurile de noroc.
Capitolul 2
Plimbarea a durat mai mult decat am
planuit si cu siguranta mai mult decat a planuit mama .
-Cina e la 7 Rose,te implor incearca sa
nu intarzii.
-Da, mama ne vedem acolo.Ce norocoasa
sunt
Lucrurile au decurs exact asa cum ma asteptam
. Masa era plina de bunatati aduse din
Turcia, India sau Franta. Era totul
foarte elegant. Muzicienii cantau la vioara si pasagerii erau toti incantati de
conditiile foarte bune.
M-am asezat evident intre Cal si mama
care déjà incepuse o discutie cu prietenele sale a carei subiectul era evident
Molly Brown, care dupa parerea mamei mele nu se comporta ca o doamna din inalta
societate. Nu vorbeste elegant si nu mananca cu furculita potrivita. Pierde
timp cu oameni de nimic si socializeaza cu pasagerii de la clasa a 3-a.
Intr-un final s-a asezat la masa
noastra unul dintre cei mai importanti pasageri: Thomas Andrews, arhitectul
vasului. La prima vedere nu parea diferit de mama si Cal. Era imbracat cu un
costum negru si tinea un pahar cu sampanie in mana. Parul ii era carunt si
cateva riduri si-au facut aparitie pe fata. Era cam de aceasi inaltime cu Cal ,
poate cu cativa centimetrii mai inalt. Cal ii facuse loc si lui Bruce Ismay
directorul Star Line.
Peste nici 5 minute, subiectul
Titanicului era discutat pentru a mia
oara.
-De ce Titanic? A intrebat la un moment
dat Molly Brown?
Dupa o scurta ezitare Bruce Ismay a decis sa-I
raspunda la intrebare.
-A fost idea mea. Am vrut ca numele sa
sugereze marimea vasului, iar in opinia mea,marimea inseamna 3 lucruri: lux,
stabilitate, dar mai presus de toate, forta.
-Cum a-ti aflat forta exacta?, am
intrebat eu cu o usoara ironie in glas si din pacate pentru mine ,expresia
fetei domnului Ismay , a aratat ca ironia mea si-a facut efectul.
-Nu-ti face griji Rose , Titanicul
este un loc mai sigur decat bratele unei mame care i-si tine bebelusul.
-Este doar fier, domnule Ismay.
-Rose,se auzii deodata vocea
mamei, conversatia asta a ajuns prea departe.
Insa domnul Ismay vroia cu
orice prêt sa ma convinga ca Titanicul sau este invincibil.
-Nu subestima titanul, Rose. Odata ce
acesta intra in combinative cu fierul este de neoprit. Dumnezeu insusi nu ar
putea face ceva in privinta acestului lucru. Apropo Cal, viata alaturi de fata
asta ar putea fi un adevarat chin pentru tine. Va pune la indoiala fiecare
cuvant al tau.
-Nu va faceti griji domnule Ismay, a raspuns
Cal cu sarcasm, si vizibil afectat de vorbele care i-au fost adresate, voi sti
cum sa ma descurc.
-Foarte bine atunci, eu ma retrag a fost o zi
grea pentru mine.Noapte buna.
-Rose,spuse mama, sper ca esti
multumita de situatia asta neplacuta.
-Mama, eu doar am pus o
intrebare.
-Era una extrem de
nepotrivita,
’la fel ca viata asta’ am adugat eu in gand.
’la fel ca viata asta’ am adugat eu in gand.
