So true....

Deci, in primul rand vreau sa-mi cer scuze ca nu am mi scris niciun capitol, pur si smlu n-am avut timp.Si nici acum nu am dar totusi am gasit o portita.N-am scris nici macar un cuvant in legatura cu cartea, dar nu m-am putut abtine sa nu postez niste randuri extraordinare   I free myself from hatred through forgiveness and love. I understand that suffering, when it cannot be avoided, is here to help me on my way to glory. I understand that everything is connected, that all roads meet, and that all rivers flow into the same sea.Paulo Coelho

Capitolul 5

Capitolul 5

Jack nu parea deloc intimidat de luxul din sala de bal si de privirile curioase ale pasagerilor. Avea ochi numai pentru mine, ceea ce trebuie sa recunosc imi placea.

-Pe aici, domnule Dawson, ii spuse Cal fara chef.

L-a asezat la masa noastra, dar dupa cum ma asteptam nu langa mine. Statea intre doamna  Loxley si Thomas Andrews. Prima data cand i-am vazut fata lui Jack incruntandu-se a fost cand a observat toate acele furculite si pahare. Molly Brown parea ca-l simpatizeaza pe Jack asa ca ii soptea ce furculita trebuie sa foloseasca pentru mancarea respectiva.

-Deci, domnule Dawson, se auzi deodata vocea mamei, va multumesc ca i-ati salvat viata fiicei mele, dar cum de va aflati in partea aceasta a vasului? Nu erati multumit de conditiile de la clasa a 3-a?

-Ba da, doamna, dar asemenea fiicei dumneavostra si mie imi place sa ma plimb si spre bucuria mea, Titanicul e gigantic asa ca am pe unde. Felicitarile mele domnului Andrews pentru asta.

-Multumesc Jack si fara falsa modestie vad ca munca mea a dat roade. Vasul acesta este o adevarata fortereata. Luxul, fierul si forta sunt biletul nostru catre paradis.

-Credeam ca mergem spre New York, am spus eu pe un ton usor ironic, de data aceasta avand grija sa nu fie observat.

-Da, banuiesc ca New Yorkul face parte din paradis a raspuns domnul Andrews.

-De cate barci de salvare dispune Titanicul, a intrebat Jack.

-20, raspunse relaxat domnul Andrews. Trebuia sa fie 32, dar dupa parerea mea ar fi umbrit frumusetea vasului. Desigur, nici una din cele 20 nu va fi folosita vreodata.

-Nu va fi posibil?, am intrebat eu de data aceasta chiar fiind curioasa.

-Nu va fi necesar Rose, cum am mai spus, ti-am construit un vas puternic si sigur. N-ai niciun motiv sa-ti fie frica.

-Dar eu am?, a intrebat Jack la un moment dat.

-Este un vas sigur.

-Este un vas din fier, ca oricare altul, spuse Jack incruntandu-se.

-Domnule Dawson, de cati ani lucrati ca architect?

-Nu lucrez in domeniu.

-Ei bine, eu de multi, foarte multi. Stiu ce inseamna sigur si ce inseamna poate.

-Ma rog la Dumnezeu pentru binele meu si al tuturor ca intr-adevar sa stiti raspunse Jack.

Cu toate ca cei doi avesesera acel conflict ,Thomas Andrews parea sa-l simpatizeze pe Jack.

 Seara a decurs intr-un mod foarte placut. Eram fericita, fericita ca eram in compania unui strain. Ciudat, nu? Jack si-a petrecut-o inconjurat de  privirile pasagerilor curiosi, dar si de cei mai putin ingamfati si aroganti care chiar l-au invitat la masa lor. Numai eu nu avusesem ocazia de a vorbi cu el, cu toate ca nu stiam ce i-as putea spune.

Rose, te rog, imi sopti Cal, revino-ti si hai sa dansam. Oamenii vor incepe sa barfeasca si nu vreau asta. Crede-ma Rose: nici tu nu vrei asta.

Nu aveam de ales asa ca am dansat cu el. Nu puteam sa nu observ privirea geloasa a lui Jack din celalalt capat al salii.

-I-ti sta minunat rochia, Rose. Doar o ai de la mine.

-Multumesc, i-am raspuns eu sec.

Cal a observat si el privirea lui Jack si brusc m-a tras de maneca si am iesit afara.

-Balul acesta a luat sfarsit pentru noi doi, imi spuse el furios. Mergem sa ne culcam.

-Cal, mi-a salvat viata. Normal ca ii sunt recunoscatoare.

-Ii poti fi recunoscatoare si in alfel decat  acela de a te uita la el continuu.

-Esti patetic.

     Cand  am ajuns in camera m-am simtit oarecum usurata. Jack a ramas in compania unor oameni de treaba si  numai atunci am inceput sa realizez cat de bine e sa fi in viata. Nu as fi rezolvat prea multe lucruri daca m-as fi inecat. Cal ar ramane tot un ingamfat, iar mama ar gasi alte mijloace si mai murdare de a face rost de bani. Nu as fi rezolvat deci mai nimic, dar sigur as pierde multe.Nu as mai simti acest sentiment placut cand ma gandesc la Jack. Nu pot spune cum se numeste acest sentiment, dar pot sa spun ca este opusul a ceea ce am simtit cand m-am gandit la Cal. Nu am avut idée ce gandeste Jack. Poate se intrebat unde am plecat sau si mai rau daca m-am aruncat in ocean. Da, aproape am uitat de asta. Poate ma considera ridicola. Oricum nu mai conta. Presimteam ca o sa mai aud de el foarte curand.

  

Rasfoieste cartea!

Ca o introducere, vreau sa va spun dragii mei, ca m-am apucat sa scriu o carte. Dupa cum stiti imi place filmul Titanic asa ca m-am decis sa pun pe foaie un film de succes, cu mici schimbari desigur.Aici aveti primele doua capitole: 

Titanic

     

Prefata

         -Poate nu voi intelege niciodata rostul acelei nopti,desi sunt sigura ca exista unul. Spuneau ca este un vas imposibil de scufundat. Si nu stiu daca aveau dreptate. Tot ce stiu este ca acum se afla sub cele mai reci valuri ale Atlanticului.

       -Doamna Dawson, sunteti dispusa sa ne spuneti toata povestea?

       N-am vorbit niciodata despre asta, nimanui. Banuiec ca trecutul, prezentul si viitorul meu au ramas pe vas

                                                                 Capitolul 1

          Aprilie 10, 1912 Southampton.Trebuia sa fie o zi mare pentru mine. Eram alaturi de mama mea si de logodnicul meu , Caledon Hockley sau cum ii spuneam noi ‘Cal’. Radiam de fericire, sau cel putin asta au crezut ceilalti. Pentru mama, insa era perfect asa. Oamenii s-au uitat la mine, la expresia mea luminoasa si la zambetul de pe buze. Pe cine interesa ca in interiorul meu strigam din toti plamanii? Trebuia sa fie o zi mare pentru mine, dar era ca oricare alta. Singura diferenta este ca acum aveam tot timpul la dispozitie o metoda de sinucidere:oceanul. Atlanticul care avea sa ma poarte spre un nou continent , dar alaturi de aceleasi oameni.

       In sfarsit. Vedeam vasul despre care cu totii vorbeau cu atata incantare si ingamfare. Era urias, ceea ce sugera pana si numele sau. Fierul acela chiar dadea impresia de invincibil. Se pare ca White Star line si-au facut foarte bine datoria.

      -Rose, grabeste-te!,se auzi vocea mamei.

        Peste cateva minute, Titanicul avea sa inceapa prima sa calatorie.Oamenii erau entuziasmati, ziaristii se inghesuiau ,iar pasagerii faceau cu mana rudelor, prietenilor sau celor mai putin norocosi care nu au reusit sa atinga puntea gigantului.

      Am pornit parca fara sa-mi dau seama,Ne-au condus in cabinele noastre care se umpleau cu fiecare secunda. Mama avea prostul obicei de a lua cu ea 10 cufere numai cu bijuterii si rochii. Peste tot unde te uitai vedeai numai lux. Tablouri scumpe, oglinzi uriase…Pasagerii de la clasa intai, si spre ‘bucuria mea’ acolo ma aflam si eu aveau la dispozitie o sala de sport, bai turcesti, un bazin de inot si o cafenea cu veranda.

      -Rose, eu si cu Cal mergem sa ne asiguram ca au adus totul. De ce nu mergi sa faci o plimbare

     -E o idée buna, mama. Ba nu era deloc, dar totusi parca eram mai incantata de ideea de a ma plimba pe punte decat aceea de a sta inchisa in cabina.

       Soarele stralucea, era o zi calda pentru aprilie.Puntea vasului era perfect lustruita si parca pre lunga si ingusta. Sigur m-as pierde aici. Nu vedeam insa nimic rau in asta, eram déjà destul de pierduta alaturi de mama mea care nu vedea in mine nimic altceva decat o potentiala sursa de bani. Acesta era si motivul logodnei mele cu Cal. Toti stiau asta, inclusiv el, dar nu parea sa-l deranjeze.

         Cal provenea dintr-o familie bogata, tatal sau a detinut un lant intreg de magazine  care bineinteles, i-au revenit lui plus cateva hectare bune de pamant. Sa nu mai mentionez  ca cei din familia Hockley sunt jucatori buni si trisori si mai buni, deci un sfert din banii lor provin din inselatorii la jocurile de noroc.

Capitolul 2

       Plimbarea a durat mai mult decat am planuit si cu siguranta mai mult decat a planuit mama .

        -Cina e la 7 Rose,te implor incearca sa nu intarzii.

        -Da, mama ne vedem acolo.Ce norocoasa sunt

  Lucrurile au decurs exact asa cum ma asteptam .  Masa era plina de bunatati aduse din Turcia, India sau Franta. Era  totul foarte elegant. Muzicienii cantau la vioara si pasagerii erau toti incantati de conditiile foarte bune.

         M-am asezat evident intre Cal si mama care déjà incepuse o discutie cu prietenele sale a carei subiectul era evident Molly Brown, care dupa parerea mamei mele nu se comporta ca o doamna din inalta societate. Nu vorbeste elegant si nu mananca cu furculita potrivita. Pierde timp cu oameni de nimic si socializeaza cu pasagerii de la clasa a 3-a.

           Intr-un final s-a asezat la masa noastra unul dintre cei mai importanti pasageri: Thomas Andrews, arhitectul vasului. La prima vedere nu parea diferit de mama si Cal. Era imbracat cu un costum negru si tinea un pahar cu sampanie in mana. Parul ii era carunt si cateva riduri si-au facut aparitie pe fata. Era cam de aceasi inaltime cu Cal , poate cu cativa centimetrii mai inalt. Cal ii facuse loc si lui Bruce Ismay directorul Star Line.

        Peste nici 5 minute, subiectul Titanicului era discutat pentru  a mia oara.

        -De ce Titanic? A intrebat la un moment dat Molly Brown?

 Dupa o scurta ezitare Bruce Ismay a decis sa-I raspunda la intrebare.

         -A fost idea mea. Am vrut ca numele sa sugereze marimea vasului, iar in opinia mea,marimea inseamna 3 lucruri: lux, stabilitate, dar mai presus de toate, forta.

           -Cum a-ti aflat forta exacta?, am intrebat eu cu o usoara ironie in glas si din pacate pentru mine ,expresia fetei domnului Ismay , a aratat ca ironia mea si-a facut efectul.

         -Nu-ti face griji Rose , Titanicul este un loc mai sigur decat bratele unei mame care i-si tine bebelusul.

        -Este doar fier, domnule Ismay.

-Rose,se auzii deodata vocea mamei, conversatia asta a ajuns prea departe.

Insa domnul Ismay vroia cu orice prêt sa ma convinga ca Titanicul sau este invincibil.

     -Nu subestima titanul, Rose. Odata ce acesta intra in combinative cu fierul este de neoprit. Dumnezeu insusi nu ar putea face ceva in privinta acestului lucru. Apropo Cal, viata alaturi de fata asta ar putea fi un adevarat chin pentru tine. Va pune la indoiala fiecare cuvant al tau.

  -Nu va faceti griji domnule Ismay, a raspuns Cal cu sarcasm, si vizibil afectat de vorbele care i-au fost adresate, voi sti cum sa ma descurc.

 -Foarte bine atunci, eu ma retrag a fost o zi grea pentru mine.Noapte buna.

-Rose,spuse mama, sper ca esti multumita de situatia asta neplacuta.

-Mama, eu doar am pus o intrebare.

-Era una extrem de nepotrivita,
’la fel ca viata asta’ am adugat eu in gand.

99% dar 100% niciodata

Inseamna pentru mine un vis,un mister,o realitate.El este fluviul care trece prin viata mea.Este un  barbat,este un copil.Este valul oceanului,este adevarul meu,este minciuna mea,e casa mea.Este cartea pe care am citit-o si pe care inca o citesc.Reprezinta inspiratia,frica,dragostea,ura,prietenia,dusmania.Este soarele diminetii si racoarea noptii.Reprezinta paradisul,este o parte din iad,rece ca iarna si fierbinte ca vara.Este intruchiparea a tot ce exista intre cer si pamant.Un singur lucru,el nu va fi niciodata.Nu conteaza de cate ori ii voi atinge buzele si simtii caldura mainilor.El niciodata nu va fi al meu

Pur si simplu!

Dupa cum vedeti acum scriu despre filme.Iar azi vom vorbi despre filmul If only desre care probabil a-ti auzit sau poate si vizionat.Este vorba despre un barbat care pune jobul sau pe primul loc.Intr-o noapte viseaza ca iubita sa moare intr-un accident de masina,iar a doua zi lucrurile se petrec exact ca in acel vis.El trebuie acum sa demonstreze ca o iubeste protejand-o toata ziua de un taxi si de soferul ciudat.Nu poate lupta cu destinul la nesfarsit si trebuie sa se urce in acel taxi impreuna cu ea.Finalul este unul neasteptat:moare el.Principala idee a acestui film este aceea ca trebuie sa apreciem ce avem pana nu este prea tarziu..Dupa parerea mea acest caz nu ar trebui sa fie numit film si nici film inspirat din caz real,pentru ca nu este asa ceva.Este un cuvant bana numit viata.Poate ca a-ti vazut filmul si poate vi s-a spus si voua 'mi-as da viata pentru tine'.Insa nu aceasta este dovada dragostei.Crezi ca personajul Ian a vrut sa-si dovedeasca dragostea pierzandu-si viata pentru Samantha?Nu,el si-a dovedit dragostea incercand s-o salveze pe a ei.Probabil de multe ori va ganditi ca nu stiti cum sa faceti fericita 'persoana speciala'.Pur si simplu iubiti-o,va fi mai mult decat suficient.La un moment dat,Ian ii spune Samanthei cat de mult o adora,iar ea printre lacrimi ii raspunde ca ea nu cauta sa fie adorata,vrea dora sa fie iubita.

Add caption

In concluzie:Nu mai cautati 10.000 de moduri de a-i arata persoanei dragi cat este de importanta.Pur si simplu iubiti-o.Pana la urma,nu este important ca celalalt sa stie cat de mult il iubesti.Uneori e suficient daca sti tu

What a life!

I will travel all around the world

and treat every city,

like it was covered by gold.

Ad I will grow taller than I'm

suppose to be,

just to touch the head of Statue of Liberty.

I'm going to smile to every president I meet

because my mother taught me:

That's the key!

'Mr Obama how do you do?

I've traveled the whole globe 

just to see you.'

'RIP Mr Kennedy

USA will hold you always

in their memory.'

I hear president whispering in my ear:

'you're the queen in New York.'

And I will walk and run and never stop...

cry and smile and won't give up!

and the reward for my hard work

will be Obama's words:

'You,my dear,you own New York'!

Just do it!

Probabil a-ti auzit de cartea 'La raul Piedra am sezut si am plans' de Paulo Coelho.Cartea vorbeste despre dragoste si despre frica oamenilor de a-si  exprima sentimentele.Dragostea este cea mai puternica forta din univers.Dar ce se intampla cand timiditatea si teama de a fi respins impiedica aceasta lumina sa straluceasca mai tare decat soarele,sa fie mai puternica decat titanul?Niciodata nu lasati lucruri atat de josnice ca frica sa va impiedice sa-i aratati celuilalt cat de mult inseamna pentru voi.Niciodata nu-l lasati sa plece cu speranta ca se va intoarce,fiindca nu stii cand va cadea cortina.Poate azi il vezi,maine nu,dar il vezi poimaine iar acesta este un caz fericit.Poate nu-l vezi azi ,nici maine si nici poimaine dar il vezi luna viitoare-un caz mai putin fericit,poate nu-l vezi azi si nu-l mai vezi niciodata-caz inchis.Dragostea se hraneste singura,singura ta responsabilitate este s-o traiesti cat mai intens.Gandeste-te ,s-ar putea ca maine sa se urce intr-un taxi si sa plece pentru totdeauna.Daca ii spui ce simti  sau ii arati ce simti ,iar el/ea nu-ti va impartasii dragostea vei regreta fapta ta,dar iti vei revenii.In schimb,daca il lasi sa plece ,el nu va sti niciodata ce simti,si vei regreta toata viata.Nu poti intelege dragostea,nu o poti controla nu poti comunica cu ea,dar o poti simtii.O simti cand il intalnesti pe celalalt.Dar nu pe strada,nu in parc ci in inima ta.Fiindca dragostea vine din interior.Ganditi-va la Adolf Hitler.Acesta este un om care nu a cunoscut dragostea adevarata niciodata.Ura fata de evrei era singurul lucru care-l tinea in picioare.Acesta nu era un om fericit.Oamenii il respectau,dar nu din iubire ci din frica.Frica este piedica nr unu care-l impiedica pe om sa-si traiasca legenda personala.Riscul in dragoste,este asemea unei sinucideri.Daca ai avea de ales,de pe care dintr aceste dou a-i sari?Acoperisul unei cladiri banale de 20 m sau de pe Turnul Eiffel.Eu zic ca de pe Eiffel.Pentru ca in ambele cazuri mori,dar poti alege sa cazi de la inaltime.Asa ca spune-i ce simti,daca te refuza cazi de la mare inaltime.
Cititi cartea,si face-ti in asa fel incat plansul lui Pilar la raul Piedra sa nu fie zadarnic