Zapada din matase

Nu este femeie pe lumea asta care nu-si doreste sa imbrace rochia de mireasa odata in viata(bine,stiu eu una),sau macar careia sa nu-i placa sa se uite la rochii de mireasa.Ce reprezinta albul?Puritate,inocenta sau doar o simpla culoare?Am auzit eu odata pe cineva zicand ca dupa parerea sa,rochia de mireasa seamana cu cartofii prajiti.Am ras cu lacrimi cand am auzit asta si inca rad cand imi amintesc.Dar de unde asemanarea asta ridicola.Ei bine iata raspunsul.Cartofii prajiti  sunt pe gustul tuturor.Unii spun ca nu sunt mancarea lor preferata,altii o adora,dar nimanui nu-i displac.La fel este si cu rochiile acestea.Este totusi si o diferenta intre cartofi si rochie.Cartofii prajiti pot fi mancati in fiecare zi.Rochia de mireasa nu poate fi purtata nici macar de doua ori de aceasi femeie.Si nu, nu ma marit,cel putin nu curand,desi as vrea intr-o zi,dar m-am gandit ca ar fi un subiect bun despre care sa scriu pe blog.

Deci asta nu este chiar  postare,dar poate o iesi ceva.Cand iti doresti ceva cu adevarat tot universul conspira la implinirea visului tau.Acesta este un citat de Paulo Coelho.Este unul din citatele mele preferate si dupa care ma ghidez in viata asta.

Tu ai un citat in care crezi si care te caracterizeaza?

Cosmar..in paradisul viselor

Cred ca m-am schimbat destul de tare in ultima vreme.Eram o persoana atat de fericita,plina de viata cu visuri de implinit.Acum sunt rece,...da o persoana rece in al carei vocabular nu gasesti cuvinte precum imi pare rau.Si poate ii mai bine asa,cel putin pentru mine sigur ii mai bine.E mai inteligent sa te faci asteptata decat sa astepti.
Am invatat multe lucuri din propria experienta,dar cel mai interesant este semnificatia citatului urmator:“A wise girl kisses but doesn't love, listens but doesn't believe, and leaves before she is left.”
― Marilyn Monroe

O secunda transformata in vesnicie

Nu putem citii mintile oamenilor,si chiar din acest motiv ar trebuii sa profitam de fiecare moment in care ei si-o deschid in fata noastra,doar pentru noi...pentru ca nimic nu e mai  trist decat gandul ca am am avut sansa sa facem ceva ce ne-am dorit si nu am profitat indiferent de motiv,frica neatentie sau suparare.Nimic nu e mai dureros decat sa fim taiati de cioburile oglinzii sparte chiar de noi.Nu este adevarat ca nimic nu dureaza vesnic fiindca fiecare lucru are vesnicia sa.Se sfarsesete doar din 2 motive.1 motiv este ca asa trebuia sa fie, ca trebuia sa se sfarseasca,nimic nu dureaza prea putin sau prea mult dureaza atata timp cat trebuie atata timp cat nu dauneaza iar altul este prostia posesorului  acelui lucru, il distruge chiar el si apoi isi plange de mila.Este o prostie expresia nu am vrut sa fac asta. Atunci cand iubesti ceva sau pe cineva cum poti sa-l distrugi involuntar? Nu se poate asa ceva nu este firesc nu este natural.Iar daca sti sigur ca acel lucru acea persoana este cea pe care ai iubito cel mai mult pe lume si crezi ca
 ai distrus-o   stai linisit fiindca nu este adevat .Daca intradevar ai iubit-o si apreciat-o mai mult decat orice pe lume nu aveai cum s-o distrugi fara sa te distrugi pe tine insuti fiindca o persoana atat de draga tie nu se afla alaturi la bine si la greu ea este in tine.Daca o distrugi pe ea te distrugi pe tine este o parte din corpul mintea si sufletul tau.Daca iti pieri ochiul iti pierzi si vederea nu ai cum sa pierzi doar una din aceste doua.Si este adevarat exista operati in unele cazuri in care ochiul poate fi donat la fel si vederea insa nici unul nu mai apartin tie nu sunt ale tale.Daca pierzi o persoana draga tie daca aceasta persoana dispare din lumea ta,automat te transformi intro fiinta straina propriei lumi fiindca lumea ta se transforma brusc in lumea nimanui sau mai bine zis tu te transformi in omul fara nici o lume.

 

Destul!

M-am saturat sa imi pun tot timpul aceleasi intrebari stupide;ce o sa fie?,cand o sa fie?Sunt sigura ca o sa se sfarseasca cumva, candva,dar nu asa si nu acum.Am terminat cu lacrimile si melodiile melancolice.Viata nu trebuie privita in alb si negru,trebuie doar traita.Am dormit foarte bine.Am avut un vis neobisnuit.Ma aflam pe Titanic,cel mai luxos vas din lume.Totul ar fi fost perfect daca as fi visat scena  I'm the king of the world,problema este ca vasul se scufunda.Cu toate ca oamenii tipau, inclusiv Obama(deci chiar nu stiu cum a ajuns acolo)eu eram fericita si ma bucuram de minutele ramase la suprafata.Cred ca acest vis m-a facut sa-i dau dreptate lui Arthur Buchwald:Trebuie sa privesti viata ca un pasager important de pe Titanic.N-ai ajuns la destinatie,dar macar ai calatorit la clasa I.Acest vis si acest citat m-au facut sa apreciez munca in sine,nu numai rezultatul care s-ar putea sa nu vina nicodata.Fac tot ce pot si cat de bine pot,nu stau fara sa fac nimic.

Cand frunzele sunt asemenea soarelui la asfintit

  Ma plimb prin parcul care acum 1 luna era plin de rasete si de fum de tigara.Ei acum nu se mai aud rasete,iar singurul fum care se vede  este acela care iese din hornul unei case.Singurul sunet care se aude este fosnetul frunzelor care au acoperit goliciunea pamantului dupa atata timp.Ma asez pe o banca si fredonez o melodie in timp ce toamna se joaca cu parul meu.E atat de liniste peste tot.E prea liniste.Dar iubesc toamna.Iubesc tot ce inseamna ea:frunze uscate,o gramada de carti noi,vantul bland pe fata mea.Oare copacii o iubesc?Oare cand ea soseste ei pierd ceva in afara de frunze?Stau pe banca incercand sa caut raspunsul la aceasta intrebare si te astept sa vii.Toamna nu este singura care s-a jucat cu parul meu vreodata iar degetele vantului nu sunt singurele pe care le-am simtit pe obrazul meu.Anul acesta are nevoie de toamna,iar eu am nevoie de tine,copacii si-au pierdut frunzele,dar refuz sa cred ca eu te-am pierdut pe tine.Deschid un pachet de tigari,apoi inca unul si inca unul.Cand ajung la ultima tigara al ultimului pachet realizez ca frunzele m-au acoperit complet.Este o senzatie placuta.Tigara in mana si semnificatia tomanei imbratisandu-ti fiecare centimetru al corpului.Este perfect,dar eu vreau sa simt si alta imbratisare in afara de cea a frunzelor.Vreau imbratisarea ta.

Trezirea dintr-un vis American de 220 etajE

 

         Ziua de 9 septembrie 2001 a  ramas pentru mii de  americani  ziua in care si-au pierdut copii parintii,prietenii  sau fratii,dar si pentru restul lumii a ramas ziua in care America si-a pierdut din stralucire pentru totdeauna.Trade Center s-a prabusit pur si si simplu in fata a sute de oameni ingroziti.S-a prabusit cu tot ce detinea birouri calculatoare si mai ales cu oameni.Nu zeci de oameni nu sute ci mii.World trade center cunoscut mai bine ca turnurile gemene  era o fortareata  construita din materiale de constructie cu o forta  de proportii uriase.Un punct forte al New Yorkului si totsui s-a imprastiat pe broadway ca o casa din carti de joc.Nimeni nu o sa uite vreodata ziua aceea dar nici oamenii care s-au sacrificat pentru angajatii de la trade center si si-au pierdut viata acolo.Nu pentru a face un rau sau un bine ci pentru ca asa  trebuia sa fie.In fond nimic in ziua aceea nu s-a impartit in rau si bine nici in corect si incorect totul era inpartit in viata si moarte.Fierul cu o forta neimaginabila de la trade center s-a transformat intr-o neimaginabila gramada de paie.Pompierii ,polististii care si-au pierdut viata incercand sa o salveze pe a altora..da ei sunt eroii nu Bush nu Clinton ci ei, ei sunt adevaratii eroi.Unii se intreaba de ce sotii lor ,fii lor tati lor, au murit si nu cei care conduceau USA, cei cu bani si putere care se cred zei.Insa acei oameni sunt  doborati de durere si le scapa un lucru:  tatii, fratii, sotii lor sunt eroii cum am mai zis ceilalti sunt dor niste lasi.Au murit in acele atacuri pentru ca asi aparau semenii care formau tara in care ei toti s-au nascut, tara lor pentru care au trait  pentru care au sperat pentru care au luptat si au murit.Ei sunt eroii ceilalti sunt niste lasi.Ei au murit ceilalti au ramas in viata.Pare atat de incorect ...dar un las moare de o mie de ori, un erou doar o data.